Legea lui Hristos

 

Legea lui Dumnezeu se cuprinde în Sfințenia Sa. Ea a fost dată poporului Israel prin Moise în cele 10 porunci. Hristos a murit pentru toate călcările de Lege. 

Hristos a murit după Legea lui Dumnezeu în locul nostru (pentru că plata păcatelor este moartea) și față de Lege întrucât a împlinit-o prin moartea Sa. Galateni 2:19

Noi toți cei ce avem o relație cu Hristos, „Am fost răstigniți împreună cu Hristos și trăim…, dar nu mai trăim noi, ci Hristos trăiește în noi. Și viața pe care o trăim acum în trup o trăim în credința în Fiul lui Dumnezeu, care ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi”, conform Galateni 2:20.

Hristos a fost Singurul care a experimentat mânia lui Dumnezeu. El, care nu avusese nici un gând necurat. Noi nu știm nimic din ce înseamnă mânia lui Dumnezeu.

Acum, Hristos trăiește în noi și El împlinește astfel Legea lui Dumnezeu în noi, pentru că nu suntem capabili prin forțele noastre să o ținem.

Legea lui Dumnezeu sau Legea lui Moise era caracterizată de Sfințenie și se adresa exteriorului.

Legea lui Hristos se adresează interiorului. 

Dacă Legea lui Moise era imposibil de împlinit am crede că Noul Legământ simplifică lucrurile.

Dumnezeu însă nu S-a schimbat.

Esența Noului Legământ este dragostea față de Dumnezeu. Dragoste de dragul lui Dumnezeu.

Deși Dumnezeu merită toată dragostea noastră, totuși nu suntem în stare să Îl iubim ca răsplată pentru sacrificiul Lui în locul nostru.

Cum știm că iubim în autentic? Prima manifestare a dragostei conform Galateni 5:26 este smerenia. Cum stăm la capitolul smerenie? Smerenia este opusul mândriei. 

Iată un exemplu de rugăciune: „ Doamne, te rog să mă faci un zero dar unul mare ca să mă vadă toți!”. Ce observați aici? Smerenie sau mândrie?

A doua manifestare a dragostei este purtarea de grijă sau cum o știm în termenii noștri, ucenicia.

„Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești , să-l ridicați cu duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți ca să nu fii ispitit și tu” (Galateni 6:1) 

Cine îi ridică pe oamenii aceștia, pe frații noștri în credință? Oamenii duhovnicești trebuie să le poarte povara celor apăsați înainte de a cădea.

Cum putem ajuta pe cineva împovărat? Trebuie să ne pese de frații noștri, să le cunoaștem problemele (de orice tip ar fi) ca să știm când să intervenim.

Ce trebuie să facă un om duhovnicesc? Avertizează, confruntă cu dragoste, fără judecată și ignoranță) și restaurează.

Suntem astfel de femei cărora le pasă de surorile lor în credință atunci când le vedem căzute în vreo greșeală? Putem empatiza cu ele gândindu-ne că în locul lor puteam fi și am fi avut nevoie de acest ajutor? 

A treia manifestare a dragostei este prin responsabilitate personală. 

„Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înșală singur. Fiecare să-și cerceteze fapta lui, și atunci va avea cu ce să se laude numai în ceea ce-l privește pe el, și nu cu privire la alţii; căci fiecare își va purta sarcina lui însuși”. (Galateni 6:3-5).

Un om duhovnicesc își asumă ceea ce este, nu caută să învinuiască pe nimeni. 

Cum stăm la capitolul acesta? Ar trebui să ne cercetăm fiecare în dreptul nostru, putem să ne lăudăm cu cine suntem?

Acum după ce descoperim toate aceste lucruri, mai pare Legea lui Hristos că simplifică lucrurile? 

Legea lui Hristos nu poate fi împlinită prin forțele noastre. Legea lui Hristos este trăită și împlinită prin Duhul Sfânt care lucrează în fiecare dintre noi Roada Sa. 

Domnul să lucreze în noi Legea Sa și ne ajute să Îl iubim pe Dumnezeu de dragul Lui cu ajutorul Duhului Sfânt.