Tu ești o binecuvântare?

Mult timp m-am frământat încercând să aflu răspunsuri pentru unele situații din care ieșeam ba cu o imagine stricată, ba cu gânduri tulburi, ba cu inima tristă... Cu ce am greșit?

Și da, recunosc mult timp căutam doar să arunc vina în spatele cuiva pentru alegerile mele greșite.  Dar a venit și o zi în care prin harul Domnului am înțeles că trebuie să îmi asum responsabilitatea când eu ies șifonată dintr-o situație.

Și știu că nu este deloc ușor. Și cu siguranță înțelegi ce spun. Sunt multe circumstanțe pe care chiar nu le înțelegem, nu reușim să ne dăm seama cu ce am contribuit încât să ieșim tulburate? 

Am citit o carte care mi-a dat mari bătăi de cap în timp ce dădeam pagină cu pagină, dar care m-a făcut să înțeleg Cu ce am greșit? Și nu în sensul, de a mă victimiza deși știu cât de ușor ne este nouă ca și fete/femei să alegem această cale (ci din sinceră dorință izvorâtă din lucrarea Duhului Sfânt) să știu ce am făcut greșit și cum pot învăța lecția.

Deși subiectul cărții era specific unui anumit tip de relație îndrăznesc să extrapolez ideea pentru orice segment al vieții noastre. 

Întrebarea inimii mele  Cu ce am greșit s-a transformat în: Sunt eu o binecuvântare? Cum s-a întâmplat asta? În timp ce citeam cu frământarea în minte, Domnul a schimbat macazul percepției mele greșite. Așa că în loc să mă victimizez pentru încă o dezamăgire, am înțeles că trebuie să privesc prin ochii Domnului Isus, să mă cercetez unde și cu ce am greșit, să accept situația oricât de dificilă mi-ar părea și să Îl las pe Duhul Domnului să mă învețe lecția pas cu pas.

 În teorie totul sună atât de simplu. Dar nu este.

Nu știu cu ce ai greșit tu în acele situații care ți-au tulburat inima și ți-au lăsat amintiri și răni sufletești? Dar știu că este mai important să privești la tine prin ochii Domnului. Ești tu o binecuvântare? Ai fost tu o binecuvântare pentru persoana aceea? În locul în care Domnul te-a așezat pentru acea perioadă? Poți fi tu cauza nereușitei? Dezamăgirii? Deziluziei pe care ai trăit-o?

Și nu te victimiza. Nu sta în starea aceea de vinovăție. Cere-i Domnului iertare și să te ridice de acolo. Mergi în putere cu El mai departe și lasă-L să te învețe lecția oricât de grea îți pare.

Gândește-te că poate acea lecție trebuia să o înveți mai de mult însă ai tot amânat și Domnul tot îngăduie să te dai cu capul de sus să poți conștientiza starea în care te afli. 

În timp ce citeam cartea despre care vă spuneam, am înțeles că nu este deloc ușor să fii o binecuvântare. 

Noi la biserică chiar avem acest salut pe care îl folosim de mulți ani, Ai fost binecuvântat ca să fii o binecuvântare. Prin urmare dacă Domnul m-a binecuvântat cu Prezența Sa, cu har zi de zi, cu sănătate, cu viață este de datoria mea să fiu o binecuvântare pentru semenii mei. Nu reușim asta mereu, nu-i așa?

Analizându-mi ultimile situații prin care am trecut și inima întristată am înțeles că nu am fost o binecuvântare pentru oamenii la care țineam deși credeam că fac tot posibilul să arăt cât de importanți sunt pentru mine. 

Este într-adevăr dureros de acceptat că atunci când nu ești o binecuvântare, ce poți fi? Blestem? Sună dur. Dar în sensul figurat suntem un ghimpe în coastă pentru acel om. Ai experimentat vreodată acest sentiment?

Eu da. Și este tare dureros. 

Dar dragelor, nu despre dezamăgire este azi ci despre cum putem fi o binecuvântare. 

Cred cu toată inima că este o îndatorire, sau un răspuns binecuvântării pe care o primim de la Domnul. Dar mai cred că nu putem prin strădania noastră să fim o binecuvântare. Cred că lucrarea această de a ne face o „mireasmă de la viață spre viață” (2 Cor 2:17) este făcută de Duhul Sfânt.

Pe baza a ceea ce și eu învăț pot să spun că Domnul este Cel care ne poate face o binecuvântare pentru semenii noștri. Și în unele situații Domnul poate face să fim un ghimpe în coasta cuiva tocmai să ne arate că nu trebuie să fim acolo. Ați experimentat asta? 

Când mă gândesc la a fi o binecuvântare, ca și fete/femei înseamnă să fiu un ajutor potrivit. Să fiu omul care sprijină, ajută, spune o vorbă înțeleaptă sau tace, simte în necaz și aduce un zâmbet pe chipul acelei persoane, dar mai mult decât orice, îi ridică ochii spre Hristos. 

Ești tu o binecuvântare în locul unde afli? Ești tu alinul de care semenii tăi au nevoie? Bucuria care molipsește? Pacea care inundă? Omul empatic cu suferința? Sfetnicul bun în orice situație? 

Asta înțeleg prin a fi o binecuvântare, atât din gândurile autorului acelei cărți dar mai ales prin harul Domnului care mi-a cercetat inima.

În final aș spune dacă nu poți fi o binecuvântare prin prezența ta, care să ridice ochii acelei persoane spre Isus, dacă nu poți emana un miros de viață din Hristos, înseamnă că ești în situația de a aduce contrariul. Cercetează-te. Retrage-te unde de unde te îndeamnă Domnul să o faci. Și luptă-te să aduci viață, acolo unde nu este speranță, bucurie.

Prin Isus putem fi o binecuvântare!