Pusă Deoparte.

  O nouă carte. Un alt registru dar cu siguranță de mare folos. „Când păcătoșii spun Da”.  Descoperă puterea Evangheliei pentru căsnicie. Aceasta este prima recenzie a unei cărți despre căsătorie pe care am citit-o. „Cartea aceasta vă va ajuta să priviți iarăși în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu întrucât relația voastră nu este perfectă.” Paul D. Tripp. Este împărțită în 10 capitole și este scrisă de Dave Harvey.  Cum știm că această căsnicie va dura? Pentru că este dedicată lui Dumnezeu care va face să funcționeze. Ceea ce credem noi despre Dumnezeu aceea va determina calitatea căsniciei noastre. Autorul prezintă în primul capitol 3 dintre cele mai importante componente ale unei teologii solide biblice în căsnicie. Biblia este temelia căsniciei. Căsniciile întemeiate pe adevăr sunt în mod inevitabil centrate pe Hristos. Evanghelia este izvorul căsniciei- Evanghelia explică problema noastră cea mai evidentă, păcatul. Gloria lui Dumnezeu este ținta căsniciei. Căsnicia nu d...

  Cuvântul Domnului este bogat. Cuvântul Domnului este sănătate pentru minte, inimă și trup. Cuvântul Domnului este Viață. De o vreme citesc și aprofundez prin memorare de versete Evanghelia după Luca. Luca ne prezintă evenimentele vieții Domnului Isus în ordine cronologică.  În capitolul 11, găsim un pasaj despre Lumină. Și știm că Isus este Lumina. El este Lumina care a luminat întunericul vieților noastre. Versetele 34 și 35 din versiunea actualizată spun că: „Ochiul este organul care percepe lumina pentru tine. Dacă el este sănătos, corpul tău va recepta toată lumina cu care acesta vine în contact. Dar dacă ochiul tău este bolnav, corpul tău va primi numai întuneric.  Fii atent la faptul că este posibil ca lumina pe care o receptezi astfel, să fie percepută ca întuneric!” Chiar și explicată în cuvinte actuale parcă tot greoi pare de înțeles. Tocmai de aceea am căutat mai atent sensul acestor cuvinte în comentariile biblice. Un ochi care privește lucruri pe placul Domn...

Îmi plac pildele Domnului Isus. Și dintre ele cea cu, care rezonez mai mult perioada aceasta este pilda Semănătorului. Cu siguranță ați citit-o. O știți. Dar îi cunoaștem și aplicabilitatea în viețile noastre? Ucenicii au auzit-o dar nu au înțeles-o și au întrebat pe Isus semnificația ei. Pentru noi acum pare totul atât de simplu, avem Biblia. O deschidem, citim, descoperim ce ne spune Domnul datorită Duhului Său. Suntem mulțumitoare lui Dumnezeu pentru Sfânta Scriptură. O avem fiecare în casele noastre. O putem citi oricând și Duhul Sfânt ne clarifică ceea ce nu înțelegem. Însă nu v-ați dori să nu mai luăm lucrurile ca de apucat? Ca atunci când citim Biblia să Îi și cerem Duhului Sfânt să ne facă înțeles ce citim și cum aceste lucruri se aplică în acel moment pentru inimile noastre? Ne trezim de multe ori, mai ales cele care suntem născute în biserici evanghelice că lecturăm Scriptura. Nu ne hrănim cu ea. Nu acuz acum pe nimeni. Fiecare să se cerceteze înaintea Domnului. Acest lucru m...

Credeam că nu ne vom obișnui cu noul sistem de a trăi? Dar ne-am adaptat. Credeam că viața ni s-a oprit în loc? Dar până la urmă am restartat-o. Credeam că nu vom mai putea să ne bucurăm de fiecare zi? Dar până și în tumultul fiecărei zile și a haosului prin care trecem , am ajuns să prețuim tot ce avem.  Până la urmă virusul acesta nevăzut nu ne-a oprit din a ne mai dori să ne vedem visurile împlinite. Din a ne face planuri în ciuda incertitudinii zilnice. Nu ne-a oprit bucuria de a ne întemeia familii sau de a organiza ziua cea mare pentru alții. Nu ne-a oprit din a merge în vacanță în ciuda multor teste prin care trebuia să trecem.  Nu ne-a luat speranța, că este doar pentru o vreme.. Deși nu știm nimic din ce va fi. Nu ne-a răpit timpul cu familia sau cu prietenii. Unele dintre voi poate ați consolidat relații mai puternice anul acesta. Nu ne-a oprit din a munci poate mai mult decât până atunci în ciuda atâtor riscuri la care eram expuse. Nu ne-a oprit din a ne lupta pentr...

Studiez de vreo lună împreună cu un grup de la biserică epistola lui Pavel către Galateni.  Vă mărturisesc că deși am mers la început din teama de a nu mă deconecta de părtășia cu frații, acum văd de ce Domnul m-a chemat acolo. Nu era doar pentru o umplere a timpului din weekend cu ceea ce trebuie. Îmi era destinat mie tot ce aveam să învăț. Nu am analizat până acum verset cu verset această epistolă.  Prima jumătate a scrisorii prezintă Evanghelia curată pe care Domnul i-o descoperise și lui Pavel în timpul petrecut în pustie de 3 ani. Dar în contrast și o altă evanghelie, cea falsă pe care unii o strecuraseră printre creștinii din Galatia (așa numiți iudaizatori).  Domnul a încredințat slujba de apostol al iudeilor lui Petru care a făcut parte din ucenicii Lui de la început. Petru care a falimentat, lepădându-se de Isus chiar după ce a zis că și la moarte va merge cu El. Dar un Petru restaurat. Și pe de cealaltă parte, Pavel , un fanatic religios al vremii aceleia care s...

  Nu de mult am citit o replică într-un articol ce suna cam așa: „Dacă nu îți iese din minte, înseamnă că nu trebuie să renunți...”. Oare? Putem aplica acest gând indiferent de situație?  Și dacă este vorba despre un gând rău, care poate produce pagube emoționale, fizice cuiva? Nu trebuie să renunțăm? Deja îmi imaginez cum spui, „Dar noi suntem fiice ale Domnului, și putem prin Duhul Sfânt să discernem gândurile bune de cele rele.” Și așa este. Cât har! Dar observ cum și pe noi ne înșală sistemul de valori al lumii acesteia.  Cu precădere în adolescență (mai ales dacă nu aveam o relație personală cu Domnul Isus). Ne implicam în aceleași „jocuri” ca și celelalte fete. Tânjeam după aceleași lucruri. Visam cu ochii deschiși ca și ele mai ales când urmăream câte un film cu adolescenți. Oo, și dacă s-ar fi încheiat atunci...  Dar nu... Vrăjmașul atacă în continuare mai puternic și sub o formă mult mai subtilă, pentru fiecare etapă a vieții noastre are alte lucruri prin ca...

  După o perioadă încercată și cu o greoaie acomodare, se așternuse liniștea.  Nimic nu prevestea o furtună care să-i răscolească întreaga ființă.  Nu avea curaj să o ia de la capăt și nici nu înțelegea de ce fix atunci, când totul era în tihnă. Nu voia nici o schimbare, era bine așa. Și totuși, a decis să dea o șansă noului și a lăsat să vadă ce se întâmplă. Dar lupta era înlăuntru. Vorbea, simțea, acționa cu rezerve pentru că nu voia să reia procesul anevoios dinainte. Deși nu a mers mult timp pe drumul acesta, a purtat o luptă vizibil deranjantă în exteriorul ei. Dar în final a descoperit că deși i s-a zis că este asemeni unei boli autoimune, nu era un defect... Din contră, cu timpul a realizat că era lucrarea Duhului Sfânt să gândească și să acționeze așa.  Sună dur „boală autoimună” și destul de jignitor dar în esență ar spune acum că este un „compliment”. Ciudat nu? V-a spus cineva dragelor că sunteți asemeni unei boli autoimune? Haideți să îi înțelegem sensul....

Perioada aceasta împreună cu alți frați și surori în Domnul studiem epistola lui Pavel către Galateni. Deși prin harul Lui am citit epistola de multe ori, nu am reușit să îi cunosc mesajul așa cum l-am descoperit zilele acestea.  Sunt pur și simplu fără cuvinte de când am început să luăm verset cu verset să îl analizăm în lumina Duhului Sfânt.  Cred cu toată inima că deși am avut piedici să particip la acest studiu, Domnul mă voia acolo. Și prin harul Lui sunt în părtășie cu grupul acesta. Sunt mulțumitoare Domnului pentru fiecare întâlnire de sâmbătă dimineață. Este cu adevărat minunat să începem ziua în acest mod și apoi să medităm la ceea ce Domnul ne descoperă până la următoarea strângere împreună.  Suntem binecuvântați cu oameni care Îl iubesc pe Domnul și care își pun timp deoparte pentru noi să ne învețe din Cuvânt. Scopul grupului este să învățăm cum să fim luptători pentru credința adevărată. Astfel am descoperit că fiecare ne luptăm pentru ceva în fiecare zi. Da...

  Sirop cu gust de fiere, aceasta a fost concluzia mea după ce am vizionat câteva filme din seria Christmas de pe un anume post tv. Cred că majoritatea dintre noi, fetele și femeile avem o sensibilitate față de perioada aceasta a anului. Așteptăm cu nerăbdare să ne așezăm confortabil pe canapea, cu o cană de cacao în mână sau un ceai cu scorțișoară și aromă de portocală din care să sorbim în timp ce rulează filmele cu tema Crăciunului. Titlurile acestor filme ne atrag privirea și ne fac să vrem să cunoaștem povestea. Foarte ușor devenim emoționale în timp ce descoperim viețile unor personaje de altfel atât de fictive. Aproape că avem impresia că ceea ce filmul ne servește este desprins din realitate. Când defapt totul este la nivel imaginativ și repetitiv. Acest gen de filme nu au un fir diferit al poveștii. Toate spun același lucru dar cu personaje diferite așezate în contexte diferite. Cred că ați observat deja acest amănunt? Cu toate că îmi plac acest gen de filme și îmi place s...

Ce este pofta? Ce este nevoia? Există o diferență între ele? Care este aceasta? Pofta, după cum găsim în Dex este o dorință nestăvilită de a face sau obține ceva, năzuință, plăcere, toană, deziderat. Nevoia reprezintă mai degrabă o necesitate, ceva ce se impune a se face, trebuință. Putem observa chiar din definiție că pofta are caracter de „mi se cuvine” iar nevoia – este ceva ce trebuie împlinit pentru a putea evolua cursul lucrurilor. De ce le confundăm? Cât de periculoasă este pofta și de unde își are originea? Pentru a putea cunoaște în profunzime subiectul trebuie să căutăm în Cuvânt semnificația lui.  „Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși și momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul, odată făptuit, aduce moartea.” (Iacov 1:14‭-‬15).  Apostolul Iacov nu minimizează deloc gravitatea acestei plăceri. După cum vedem, pofta vine ca urmare a unei ispite. Ispita vine de la Satan. El ne momește cum a făcut și în Grădina Eden cu ...