Pusă Deoparte.

  Cât de ușor ne lăsăm prinse în dorințele și "poftele care se războiesc cu sufletul" (1 Petru 2:11). Poate vă întrebați: „Dar este greșit să-ți lași inima să cunoască, să dorească, să viseze, să simtă?” Cred că Nu, dacă motivația pornește din încredințare. Dar ne luăm oare timp înainte să ne lăsăm inima să se arunce cu, capu’nainte? Ne aplecăm genunchii la pământ și Îl întrebăm pe Tata ce zice El despre asta? Avem vreme să aflăm întâi răspunsul Domnului și prin el să ne filtrăm motivația lăuntrică? Suntem fete și femei. Suntem create de Domnul relaționale, emoționale, și cu o dorință profundă sufletească de implicare. Nu putem în domeniul acesta al relațiilor să oferim jumătăți de măsură. Ori totul, ori nimic.  Dar ce facem atunci când nu am pus genunchiul jos, nu am întrebat pe Tata și ne aruncăm ascultându-ne inima? Ne golim de noi însene și ne găsim de multe ori înșelate de aparențe, și cu răni ce se vor vindeca în tot atâta timp cât am investit. Și totuși dacă am întreba...

  Deunăzi am găsit în arhiva telefonului meu o mică cărticică despre rugăciune. Am căutat să descopăr de la cine aș fi putut-o primi și când și nu am reuși. Și totuși din moment ce o aveam am primit un îndemn de la Domnul să văd despre ce este vorba. Deschizând documentul am văzut că era scurtuță și mi-am zis că am vreme să o și parcurg. Și asta am făcut. Mi-am luat timp să aflu ce presupune o viață eficientă de rugăciune. Astfel că autorul Chuck Smith, pastor al bisericii Calvary Chapel  (California) prezintă definiția rugăciunii - comuniune a omului cu Dumnezeu și cele mai importante aspecte ale ei: închinarea, cererea și mijlocirea. Despre închinare aflăm că rezultă dintr-un sentiment conștient al prezenței lui Dumnezeu. Cererea presupune să îmi aduc nevoile înaintea lui Dumnezeu și să Îi cer ajutorul. Mijlocirea în schimb cere trudă. Mă depășesc pe mine și mă rog pentru nevoile celor din jurul meu. Mi-a atras atenția exemplul dat de autor: ”Doamne, X, este sub puterea Sata...

Cartea despre care vă voi povesti este una stufoasă și profundă. „Lucrarea de față a fost elaborată ca un manual de studiu biblic. Gândurile expuse poartă o dorință sinceră de a veni în întâmpinarea împlinirii, măcar într-o măsură, a nevoii concrete a credinciosului de cunoaștere și ascultare în siguranță de voia lui Dumnezeu, în viața de zi cu zi”, spune autorul.       Cartea a cunoscut lumina tiparului după mai bine de două decenii de cercetare a temei vaste „cunoașterea și împlinirea voii lui Dumnezeu”. Este scrisă de pastorul Samoil Saviuc. Cuprinde patru părți și două anexe. Probleme de ansamblu privind voia lui Dumnezeu, despre voia universală a lui Dumnezeu, despre voia particulară a lui Dumnezeu, ultima parte considerații finale privind voia lui Dumnezeu. Cât și cele două anexe: Cum să iei decizii corecte? Și beneficii aduse prin aplicarea modelului propus. Din prima parte am încercat să extrag câteva idei care să ne ajute să descoperim tema abordată. Numai Dumnez...

  Ai simțit vreodată un dor atât de puternic încât inima să-ți plângă? Dorul este o emoție profundă de nostalgie pe care o simțim față de cineva drag care este departe de noi.  Fiecare avem câte un dor. Dor după părinți sau frați plecați departe, după persoana iubită, după momentele frumoase atunci când trecem prin încercări, după pace sufletească, după a fi împlinită o dorință stringentă zicem noi (a inimii). Acestea sunt câteva dintre dorurile pe care le avem. Dar mai este un dor. Un dor greu de definit. Și paradoxal. Un dor pe care îl simțim și distingem doar în singurătatea noastră. Când inima ne este apăsată (chiar dacă toate par să ne meargă bine). Când deși suntem înconjurate de cei dragi ne simțim tot mai singure.  Acel dor... Îl simțiți? L-ați experimentat? Un dor față de Cineva drag, pe care Îl iubiți dar pe care nu L-ați văzut niciodată cu ochii aceștia fizici ci doar prin credință? Un dor care arde și nu poate fi stins cu nici un mijloc pe care l-am folosi în ...

„Am văzut tot ce se face sub soare; și iată că totul este deșertăciune și goană după vânt!” spunea cel mai înțelept om ce a trăit pe pământ, Solomon în Eclesiastul 1:14.  Aproape că nu ne mai vine să adăugăm nimic. Știm noi ceva mai mult decât el? El, singurul om care atunci când Dumnezeu i-a spus că îi poate cere orice, a cerut Înțelepciune? Câte dintre noi am alege asta dacă am primi acest favor din partea Domnului? Ne este atât de dificil și să ne gândim la acest lucru cu atât mai mult să răspundem prea repede. Nu-i așa? Ne dorim familiile să ne fie mântuite de Domnul. Sănătate (cum spune vorba din popor :’Că-i mai bună decât toate’). Viață lungă să putem să ne împlinim visurile (să vă vedeți cele care aveți copii la casele lor și poate și nepoții). Locuri de muncă care să ne asigure constant necesarul. Oo, și da să nu uităm poate de cea mai importantă dorință (nevoie) Dragostea. Și alte lucruri deși nu rele în ele însele totuși păcătoase prin prioritizarea lor. Este adevărat că...

  Noi trăim cu impresia că cel mai greu este să spunem „Nu”. Ne vine natural să refuzăm ceea ce nu ne convine: o vorbă, mână de ajutor, dorință de a ierta sau de a arăta dragoste atunci când destinatarul pare să nu merite. Nu-i așa? În firea noastră a spune Nu este ușor. Mai greu este a fi de acord cu ceea ce ne cere Domnul. Să arătăm grijă, să spunem o vorbă ziditoare, să plângem cu cei ce plâng sau să ne bucurăm cu cei ce se bucură. Să arătăm dragoste când merită cel mai puțin. Să dăm o mână de ajutor când nimeni nu o face. Este dificil nu? Mai ales când persoana căreia trebuie să arătăm aceste lucruri ne-a greșit, și ne-a rănit. Și cât de natural ne vine să spunem Nu. „Nu, nu vreau. Nu, nu pot.” Dar pentru că suntem creștine știm că trebuie să spunem Da. Nu ne iese de fiecare dată însă atunci când nu vrem să refuzăm în mod direct o facem cu diplomație. Vi s-a întâmplat să treceți prin astfel de situație? Cum ați reacționat? Ca și fiice ale Domnului știm că suntem într-o bătălie ...

  Azi este doar despre EL.  El care m-a căutat și m-a găsit. El care s-a luptat pentru inima mea. El care m-a curtat până m-a cucerit. EL care mi-a câștigat inima pentru totdeauna.  Cine este EL? Este Cel mai drag inimii mele. Este Singurul care mă iubește pentru cine sunt. Este Singurul care atunci când greșesc mă iartă și îmi aruncă nelegiuirea în marea uitării. Singurul care știe cum să mă învețe să îmi îndrept comportamentul și Singurul care privește la inima mea și nu la exterior. Deși nu avea nimic care să-I atragă privirea și să Îl facă să mă vrea cu gelozie pentru El, totuși m-a ales pe mine. Totuși m-a chemat pe nume și a vrut să fiu a Lui. Cine este EL? Este Sprijinul meu zi de zi. Cel care îmi întărește credința în Dumnezeu Tatăl. Cel care Își are privirea îndreptată asupra mea zi și noapte. Cel care nu mă lasă să mă pierd pe cale. Cel care zilnic îmi poartă povara. Cel care este Nădejdea mea când totul pare să se prăbușească în jurul meu. Cine este EL? Mângâie...

„Căci poporul Meu a săvârșit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, și și-au săpat puțuri, puțuri crăpate, care nu țin apă.” (Ieremia 2:13). Domnul vorbește prin gura profetului Ieremia poporului Său, Israel care a părăsit pe „Eu Sunt Cel ce Sunt” pentru alți dumnezei. Dar știm că prin moartea și învierea Domnului Isus suntem si noi parte din poporul lui Dumnezeu. Și că acest cuvânt de mustrare ni se adresează și nouă.  Prin urmare, noi poporul Lui (format din fii și fiice) am săvârșit față de Domnul un „îndoit păcat”. L-am părăsit pe Domnul, Izvorul Apelor Vii (din care ne puteam adăpa inima și mintea să crească și rodească roada Duhului) și pentru că trebuia să ne potolim setea cumva ne-am săpat puțuri (fântâni) care să ne dea apă. Numai că aceste puțuri nu conțin apă potabilă (sunt mai degrabă niște băltoace).  Aceasta este imaginea descrisă metaforic de Domnul prin profetul Ieremia.  Extrapolând imaginea aceasta vieții noastre de credință , oare ce...

  Versetul 5 din Ioan 15 spune: „Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.” În urmă cu ceva timp am început cu ajutorul Duhului Domnului să memorez câte un verset din fiecare mesaj biblic ascultat. Pe acesta îl știam însă de când eram mică. Era unul din versetele de aur cum erau supranumite pasajele cheie ale Bibliei. Poate pare simplu de memorat un verset dintr-o predică pentru multe dintre noi. Și pentru mine a părut la fel. Doar că scopul nu este doar să îl știu azi, ci să îl strâng in inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Domnului”, așa cum zice psalmistul David. (Psalmul 119:11).  Modul în care am „reușit” să îl știu și azi se datorează repetării lui zilnice. (fără excepție). Așa am descoperit că fără Duhul Domnului nu pot reține nici măcar un verset de aur oricât de puternic mesaj ar avea.  Memorarea versetelor din Scriptură nu se poate face fără ajutorul Domnulu...

  De unde îți vine puterea și îndrăzneala să înfrunți ispitele și atacurile vrăjmașului? Pe cine te bazezi pentru fiecare pas ce îl faci? De multe ori ne lăsăm înșelate de o șoaptă șireată că puterea stă în noi că suntem în stare prin forțele noastre să trecem biruitoare prin orice împrejurare potrivnică.  Este vreuna dintre voi care chiar a reușit să iasă fără nici o vătămare emoțională dintr-o ispită? Sau fără vreun gând nepotrivit? Dacă Domnul nu i-ar fi întins Mâna să o ajute? Da, ne putem lăsa păcălite foarte ușor de vrăjmaș că noi am biruit singure și că am respins cu vehemență ispita. Dar defapt Cel care a respins-o a fost Duhul Lui. Uneori poate mintea noastră nu acceptă că nu ne mai aparținem nouă din moment ce i-am predat viața Domnului. Și ne este prea greu să acceptăm că nu suntem în stare de nimic bun dacă nu lucrează Domnul prin noi acel lucru.  Firea este încă în noi. Trupul acesta este neputincios chiar dacă „duhul nostru este plin de râvnă. Să veghem și s...

Ați crescut împreună. Era cea mai frumoasă, inteligentă și amuzantă fată pe care o cunoșteai. . Niciodată timpul împreună nu vă era de ajuns. I-ai spus că nu o vei uita niciodată. Frumoasă promisiune.  Nu ai avut curaj să îi mărturisești ce simți pentru ea și ai pierdut-o înainte să încerci să îi câștigi inima. Suferința de a o vedea cu altcineva a fost prea mare și prea greu de suportat. Ți-ai promis că nu vei mai simți asta niciodată. De atunci nu ai mai fost tu. Prin sfaturile meschine ale unchiului tău ai ajuns să te bucuri de lux și faimă și să fii râvnit de orice femeie. Dar iluzia vieții tale perfecte a fost ca un abur. Ai ajuns din nou față-n față cu ea, cea căreia îi făgăduise-i că nu o vei uita.  Azi m-am gândit să vă mai împărtășesc o altă morală desprinsă dintr-un film. În mare parte este fantezie, cumva primește șansa să-și răscumpere greșelile trecutului și să descopere că inima lui este capabilă de a avea sentimente din nou. În final după ce își revede viața eșu...