Întoarce-te ACASĂ

Eşti departe acum, pare că lucrurile îţi merg bine şi totul merge cum ai plănuit. În sfârşit trăieşti viaţa pe care ai visat-o. Nu ai nici o grijă, ai bani, şi cel mai important nu trebuie să mai dai lu’ TATA socotelă pentru ceea ce faci, când vii,  cu cine şi de unde.

Te distrezi atât de bine, ai totul la discreţie. Doar cu bani, poţi cumpăra orice, nu? Ți-ai făcut atâția prieteni. Cine mai este ca tine? În fiecare zi vezi un loc nou incredibil. Ai văzut atâtea capitale ale lumii, ai gustat atâtea tipuri de mâncăruri, ai făcut atâtea poze și le-ai afișat imediat pe conturile de socializare. Ai participat la atâtea petreceri, ai risipit pe tot felul de plăceri. Te plimbi nestingherit și pierzi noțiunea timpului.

Dar ai ajuns în ziua când cardurile tale nu mai pot plăti nimic. Nu mai ai nimic din averea cerută de la TATA înainte să pleci de acasă. Ai rămas cu ultima cazare neplătită, și hotelul te obligă să speli vasele restaurantului timp de o săptămână din zori și până în noapte. De’, ți-a trebuit  tratament de 5 * acum, plătești scump. Nu mai am un acoperiș de-asupra capului. Ești nevoit pentru prima dată în viața ta să muncești. Nici nu ai studii să poți face ceva care să nu îți facă rușine, că doar TATA te-a ținut ca pe un prinț. Greu e-acum. Dar te obligă orchestra din stomacul tău care îți acompaniază disperarea ce se vede pe chip. Ce faci? Dacă aveai bani, nu te aflai aici. Te gândești că poate dacă economiseai acum nu trebuia să întrebi în sătucul ăsta unde te afli dacă are cineva ceva de lucru și pentru tine. Hai că munca nu a omorât pe nimeni. Vei găși ceva. Și da , iată o fermă a unui mare om de-al locului, bine văzut. O, nu … nu vei lucra la birou să învârți niște acte, nici măcar nu vei fi un supervizor al îngrijitorilor. Tu însuți vei da de mâncare animalelor din fermă. Nu ai fost niciodată în grajd să vezi cum miroase. Când erai acasă, aveai slujitori care făceau asta, tu ești mezinul familiei, mult iubit. Cât de greu îți este? Ai intrat azi prima oară în grajd, o ce mizerie. Trebuie  nu doar să hrănești animalele, dar să le și faci curat.

Cred că vă sună cunoscut povestea? O regăsim în Luca 15:11-32. Ce v-am relatat mai sus este adaptată zilelor noastre. Știți deci și continuarea... Tânărul a muncit la porci cât a putut. Dorea mult să aibe timp să se hrănească măcar cu ceea ce dădea animalelor de mâncare dar nu avea voie. Și aici s-a produs declicul, așa cum Biblia spune “și-a venit in fire” gândind în mintea lui că acasă la TATA până și slugile au parte de hrană și el stă și se chinuie aici la fermă. Și-a făcut puținul bagaj, și a luat plata și s-a întors ACASĂ.  Pe drum mintea îî era tulburată de cum părintele îl va primi măcar ca un argat al lui.

Mai departe Cuvântul ne spune că TATA care zilnic îl aștepta în fața porții l-a văzut de departe, iar fiul se temea că își va primi o pedeapsă zdravănă în schimb. Părintele i-a alergat înainte. L-a îmbrățișat și pupat cu dor.

De ce povestea asta acum? Mă gândesc că poate careva dintre voi vă identificați cu ea... Poate nu ai plecat departe fizic, dar mintea, inima îți sunt plecate de mult la adevărata viață cea departe de TATA. Dar pe banii lui. Ai investit atâtea zile, planuri bine puse la punct și în sfârșit te duci și Îi spui "TATĂ, dă-mi partea mea de avere." O, nu. Nici un părinte nu poate lăsa moștenire decât după moartea lui. Cum să facă asta? Dar ți-o dă. Și știi de ce? Pentru că El deja cunoaște cât de slab, și neajutorat ești pe cât de stăpân pe tine te crezi tu. Vrea să te lase să-ți trăiești visul, să vezi că te poate costa însăși relația cu El.

Nu știu unde te afli acum. Poate ești un fiu, fiică risipitoare. Fie departe, fie chiar aici dar fără să-ți pese de ceea ce are El să-ți spună. Înțelegi că TATA , este Dumnezeu și că relația cu El este mai importantă decât orice plan al tău, orice vis, orice vacanță, orice plăcere a ta? Este deasupra lor. El te iubește și este gata să te primească acum înapoi…Auzi șoaptele din inima ta  "Întoarce-te ACASĂ"? TATA nu a obosit să te aștepte zilnic în fața casei cu Brațele deschise. Poate nu ai ajuns atât de jos să te hrănești cu roșcovele de la porci, sau să  simți că mintea nu te mai ascultă să-ți împlinească planurile, că și ea se subordonează sufletului care tânjește după TATA. Unde ești? Cât vei mai rătăci? Cât te vei mai împotrivi chemării sufletului tău? Inima ta încă mai visează cum să ticluiască următorul plan de a rezolva tu cu forțele tale, fix ceea ce ai stricat.

Nu mai amâna. Auzi strigarea? Vino-ți în fire. Întoarce-te ACASĂ. Încă nu este prea târziu. Recunoaște-ți păcatele, înaintea Cerului și înaintea Lui. Cere-I iertare. Spune-I că nu meriți să mai fii chemată fiu/fiică. TATA este acolo. Te așteaptă şi te va primi înapoi dacă pocăinţa ta este sinceră.

Întoarce-te ACASĂ azi.