Știm toate că Postul nu este o opțiune ci o îndatorire a fiecărui credincios, urmaș al lui Hristos. Doar că dacă nu știm ce reprezintă, care îi este scopul și pentru cine îl ţinem, ne este greu să punem acest timp deoparte și ușor, ușor ne dezicem de această atribuție.
Ani la rând am crezut că postul înseamnă să mă abțin de la o masă, două sau trei pe zi și să nu beau apă. (postul negru). Dar cu timpul s-au mai adăugat și alte valențe ale lui.
Post înseamnă și să pun acel timp deoparte pentru Domnul renunțând nu doar la acestea ci la orice îmi provoacă plăcere/dependență (cum ar fi rețelele de socializare).
Asta s-a întâmplat în urmă cu ceva ani, dar nici acum nu am renunțat la pauzele (post) de Facebook, Instagram și uneori de Tv.
Postul este o armă împotriva eului meu, în spatele căruia stă vrăjmașul. Poate pare dur, dar împlinirea nevoilor mele (siguranță, îmbrăcăminte, singurătate și chiar de hrană) nu sunt dictate totdeauna de Dumnezeu ci și de firea mea pământească. Siguranța o vedem într-un loc de muncă stabil care să ne scutească de grija zilei de mâine. Îmbrăcămintea devine din nevoie, poftă, atunci când intrăm în competiție chiar cu prietenii noștri. Singurătatea este reală. Sunt mulți oameni singuri, unii părăsiți, nu de bună voie și care trebuie să poarte această povară pe umerii lor. Unii aleg calea asta crezând că poate aceasta este voia Domnului. Cu ce ne ajută postul în aceste cazuri? Cum poate el să fie o armă? Este și chiar una puternică împreună cu rugăciunea.
"Postul este un intensificator al dorinței mele spirituale. Postul este o foame după plinătatea lui Dumnezeu. Postul este un dor după El." J Piper.
Este o armă pentru că prin el, pot nimici pofta ce pune stăpânire pe mine. Nu prin forțele mele, ci prin încrederea în Hristos, prin puterea Lui și spre proslăvirea Lui. Dacă inima, mintea și trupul tău sunt atacate în mod frecvent de vrăjmaș, cu nesiguranță, tristețe, pofte ca să înăbuși lipsa lui Hristos atunci postul poate deveni o armă împotriva Inamicului.
Postul este o luptă -nu este ușor să renunți nici chiar pentru câteva ore la ceea ce îți aduce plăcere. Uneori pot fi chiar lucruri bune, sau oameni dragi. Atunci când postești renunți la acel lucru sau om de dragul lui Hristos, care a făcut totul pentru tine. Pui de o parte un timp, să te rogi, să stai în Cuvânt, să, te înfrânezi și de la hrană și apă (pentru cei care pot și au această încredințare) și în tot acel timp Îl cauți pe Hristos. Ar fi bine să fii doar tu și El și să nu atragi atenția asupra ta.
"Absența postului în viețile noastre indică gradul de mulțumire față de absența lui Hristos." J Piper. Dacă postim deci, înseamnă că ne este dor de Isus și Îi dorim revenirea, dacă nu înseamnă că suntem mulțumite așa.
Postul este un mod prin care îmi pot ține sub control asprimea temperamentului meu la locul de muncă, o ceartă acasă, o îngăduință față de mine însămi exagerată și mânia.
În timp ce postim arătăm că Îl dorim pe Isus mai mult, și creează o ură față de păcatul din viețile noastre. Postul care nu are ca scop înfometarea păcatului, în timp ce noi ne înfruptăm din Dumnezeu, este o autoamăgire.
Postul este menit să înfometeze păcatul meu (tu știi cu ce te confrunți), și nu pe mine însămi, să nu îl hrănească facilitându-i creșterea.
În timp ce parcurgeam capitolele acestei cărți am aflat răspunsuri atât de practice pe care vreau să le împărtășesc cu voi spre a vă încuraja, motiva să le punem în practică. Atunci când renunți la o masă -nu o ţine pentru mai târziu, dă-o cuiva flămând. (Nu te înfrânezi acum, ca să ai din ce să te înfrupți mai târziu). În timp ce postești, nu împovăra pe cei din jur, nici chiar prin faptul că te văd postind (și poate cei care nu sunt credincioși nu înțeleg scopul), nu te evidenția prin post. Lasă să se vadă o atitudine smerită.
Hrănește pe cel flămând, asta strigă inima ta în timp de post. Slujește pe cei din jurul tău (începe cu familia ta, frați din biserică, spune o încurajare, îmbrățișează, roagă-te cu el/ea (știu că zilele astea suntem izolate social dar spiritual nu ne poate izola nimeni. Haideți să ne folosim de metodele puse la dispoziție de tehnologie).
Atunci când vezi o nevoie în locul în care te afli, la muncă, acasă sari în ajutor. Oferă o haină celui ce nu are. Dacă nu îi înțelegi nevoia aproapelui tău, nu îl arăta cu degetul, nu te împietri crezând că se poate ocupa altcineva de nevoia lui. Tu ești responsabilă. Eu.
Renunță la tine pentru a sluji- atunci când ești posomorâtă, abătută- Fă ceva! Roagă-te! Slujește!
Un verset căruia nu am reușit să îi înțeleg aplicabilitatea ani la rând prinde acum contur. „Domnul să-ți fie desfătarea și El îți va da tot ce îți dorește inima” Psalmul 37:4- Această desfătare în Hristos ajunge la desăvârșire când o revărsăm și asupra altora. "Pe măsură ce mă pun la dispoziția celor în nevoie Dumnezeu va restaura ruinele vieții mele, ale orașului și poporului din care fac parte." J Piper. Wow.
Fă-ne Doamne cu adevărat flămânde după plinătatea Ta!
Și nu în ultimul rând, postul este o victorie (biruință)- în fața fricii, poftelor, indiferenței. Dar și o victorie, pentru că răsplata primită este Isus Însuși, cunoașterea Lui, dependența de El. Postul ne este dat de Dumnezeu, ca noi să beneficiem de pe urma lui și ca El să fie glorificat. Victoria Lui devine victoria noastră.
Prin urmare, Hristos răsplătește faptele care mărturisesc neputința noastră și care exprimă nădejdea în El pentru că aceste fapte atrag atenția asupra gloriei Sale.
Închei prin acest citat „Nu este timpul pentru resemnare și fatalism. Este timpul pentru un post radical, pentru rugăciune până când gândirea noastră va fi impregnată de aroma lui Dumnezeu.” John Piper.
O, și cât de bine se potrivește perioadei în care ne aflăm.
Postul este o armă, o luptă și o victorie pentru glorificarea lui Dumnezeu.
Comentarii
Trimiteți un comentariu