Cea mai populară scuză pentru orice ...este? Ați ghicit: „N-am timp!”
Nu am fost o persoană activă și prea implicată în proiecte care să presupună poate mai mult decât efort intelectual. Așa că dacă te regăsești în firea mea, mă înțelegi. Sunt o persoană statică, nu fac sport decât dacă înseamnă să alerg după vreun autobuz sau tren, ori mers pe jos (mai rar). Și poate de câteva ori pe an în acțiunile cu, copii la biserică.
Și totuși de ce mă plâng de timp? Pentru că a fost o vreme când cea mai mare parte din zi mi-o ocupa statul în fața televizorului sau laptopului la filme.. Și nu îmi făceam timp pentru lucrurile cu adevărat importante. Viața trecea pe lângă mine!
De un an jumătate ”N-am timp” a devenit, „Îmi fac timp” naveta de aproape două ore zilnic spre locul de muncă mă obligă să-mi fac timp pentru ce am pierdut până acum.
Nu am crezut că drumul cu trenul poate deveni din corvoadă, o binecuvântare. Nu știu cum aș fi putut să mă întâlnesc zilnic cu frumusețea Domnului în răsăritul de soare, în cerul pictat de cel mai priceput Maestru, sau în apusurile de pe pasarela ce mă duce spre casă... ?
Unde aș fi avut atâta vreme să meditez la Domnul, la relația mea cu El sau la visurile cărora le pusesem garduri de mulți ani? Aici le-am redescoperit. Am trăit pe pielea mea,” Nu ai timp? Ia timp!”
Dacă aș fi muncit în orașul meu aș fi ratat toată frumusețea acestor momente; zile la rând ascultând cântece care să îmi ridice ochii spre cer, zeci sau sute de pagini scrise în jurnal cu bucurie debordantă sau lacrimi amare... toate, toate astea sunt de la Domnul. Un har. Pe care nu-l merit și nici nu l-am cerut.
Aici am descoperit puterea timpului de părtășie dimineața, rugăciunea de mijlocire și conectarea la Duhul Domnului prin cărți creștine, audio sau scrise... Aici mi-am făcut timp să cred, și să investesc în talantul pus de Domnul în mine.. scrisul. Cele mai multe articole le-am gândit și asezat în Word în timp ce mă întorceam cu trenul de la muncă.
Este o binecuvântare naveta. Dacă sunteți printre cele ce fac asta, în ciuda oboselii acumulate, știu că și voi puteți beneficia de acest Har.
Așa că dacă încă nu ai timp, fă-ți. Dacă nu, ți-l va Domnul cumva și fără să îl ceri. „Profită” de orele petrecute în tren. Știu că poate tentația este mai puternică să te odihnești puțin, dar dacă ai un talant de la Domnul investește în El.
Prin scris eu nu reușesc să ajung la colegii mei de călătorie dar tu poate reușești să schițezi un tablou cu un verset de încurajare sau să faci broșe... orice lucru hand-made. Nu pierde ocazia.
Fă-ți timp!
Comentarii
Trimiteți un comentariu