Un dar pus deoparte

     

De ce scriu? Pentru a-mi câștiga puțină valoare? Să adun câteva like-uri sau să mă străduiesc să devin un influencer? Nu. Scriu pentru inima mea în primul rând și pentru a dărui măcar o fărâmă de încurajare celor ce își rup din timp să citească. 

De o vreme de când analizez Instagramul descopăr că mulți scriu și își atrag followeri prin diversele postări de pe story. Toată lumea trebuie să știe că a apărut ceva nou să nu cumva să se piardă „new post-ul” undeva în competiția dintre cele două rețele de socializare. Așa că tot mai multă publicitate să ne facem, să avem șanse mai mari de a fi citiți.

Mi-este greu să țin pasul cu ei. Câteodată am like-uri atât cât sunt degetele de la o mână ... și ce să fac? Să mă chinui să fac tot felul de concursuri, give-away-uri să mă promovez? Și ce folos? Nu vreau să-mi fac un nume! Vreau cu adevărat ca „Pusă deoparte” să se vadă și în lumea virtuală. 

Cum să trăiesc „pusă deoparte” în mediul online, când trebuie să îmi fac promovare zilnică ca și creștină? Cum să nu intru în spiritul de turmă ci să merg împotriva curentului? Aud șoptit la ureche: "N-ai nici o șansă, renunță. Ori te promovezi, ori lasă în seama altora scrisul”. Uneori nu este doar șoaptă, se transformă în strigăt „Renunță”. Al cui este? Nu îl ascult, merg împotriva lui. Și continui să scriu. Nu am ce să demonstrez. Dacă ce transmit ajunge la inima cuiva este doar har. Nu vreau să îmi etalez talentul, este doar un „dar pus deoparte.”

Mă întreba cineva de curând ... cum a luat ființă acest blog? Nu vreau să pierd esența lui undeva în tumultul strofăcării mele de a fi o „voce” pentru cei ce își fac timp să citească. 

„Pusă deoparte” înseamnă ca tot ce scriu și fac să mă diferențieze de „turmă”. Nu este despre mine, despre talentul meu este despre El. Este despre Isus care mi-a luminat cărarea la un moment dat. Să pot păși pe calea aceasta și să aduc un licăr de speranță și încurajare prin ce îmi dă călăuzire să scriu, vouă celor care mă citiți. Este un dar.

Nu știu dacă țelul l-am atins dar nădăjduiesc să nu pierd motivația slujirii. Să nu uit că lsus m-a pus deoparte pentru El și pentru slujba aceasta.                Vreau ca „El să crească și eu să mă micșorez” ca fiecare articol scris , să devină tot mai autentic in trăirea mea și să sădesc o sămânță în inima celui ce citește căci știu că de creștere și roadă se ocupă Domnul. 

Până atunci fiți binecuvântați cu vieți puse deoparte.