Dependență în comunicare

Ați întâlnit oameni care sunt atât de sociabili încât le este greu să pună bariere în comunicare, ca timp, energie , și chiar ca și emoții expuse?

Acest tip de persoană este denumit „talkaholic”. (în engleză). Mai exact, un om care este dependent de comunicare. Așa cum știm, există tot felul de dependențe de care oamenii „suferă”, cu forme ușoare sau mai grave.

Oamenii extroverți sunt primii expuși acestei „dependențe” și de cele mai multe ori nici nu o conștientizează. 

Eu sunt una din persoanele sociabile. Nu îmi imaginez cum să stau departe de „oameni”. Să nu comunic.

Cu siguranță cunoașteți astfel de persoane, sau poate chiar și voi sunteți așa.

Dar v-ați gândit la motivația acestei dependențe de comunicare? De când am descoperit acest lucru în viața mea tot încerc să descopăr rădăcina. De multe ori scriem, din plictiseală, din lipsă de activitate sau pur și simplu pentru că căutăm atenția, aprecierea celor din jur și ni se împlinește astfel nevoia de semnificație.

Încerc să descopăr rezolvarea acum că știu rădăcina. Iar pentru noi, creștinii știm că răspunsul oricărei probleme este? Isus. Da. Poate unii spuneți acum, „De ce Îl implicăm pe Isus în amănuntele acestea?” Motivația dependenței noastre, este lipsa dependenței de El. 

Ce vreau să spun este că orice dependență din viața noastră își are originea în independența față de Isus. Dacă dependența de ...  (completați voi spațiul liber cu ceea că știți că vă cofruntați acum, sau de mai multă vreme) încă este prezentă în inimile și mințile noastre, încă ne mai face plăcere, sau încă ne luptăm cu ea și nu am biruit-o înseamnă că acel lucru ne dă semnificație. Acel ne dă valoare, pentru că Isus nu ne este de ajuns.  Poate că nu căutăm să petrecem mai mult timp cu Domnul, în Cuvânt, rugăciune, părtășie și nu ne umplem de credința că El este Suveran.

Că ne știe întrutotul ( ne cunoaște fiecare gând, emoție, stare, și acțiune pe care o facem) și că doar El poate împlini golul din inima noastră care strigă cu disperare după a se simți, apreciat, încurajat. Avem nevoie de ceea ce ne spun oamenii mai mult decât de a ne conștientiza identitatea nouă pe care am dobândit-o prin Isus.  Așa cum ne spune Cuvântul în Romani capitolele 8 - 9 : „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. Voi însă nu mai sunteţi pământești, ci duhovnicești; noi nu mai datorăm nimic firii pământești, ca să trăim după îndemnurile ei. 

Și voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică , ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava !”, adică „Tată!.

Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori ...

De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.

Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? 

Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? ... Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile , nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.

Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă și Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.”

Ce putem să mai adăugăm? Aceasta este identitatea noastră nouă. Ce dependență poate fi mai puternică în noi dacă Isus Hristos este acolo? Doar Hristos poate elibera inimile și mințile noastre de tot ceea ce încă mai are stăpânire asupra noastră. 

Doamne, fă-ne Tu dependenți de Tine, și gata să spunem „Domnul este desfătarea noastră.”