În urmă cu mulți ani auzeam în biserică o predică despre vasul de alabastru și semnificația lui. Nu știu cum după atâta timp încă îmi sunt la fel de proaspete în minte acele cuvinte și ce anume m-a îndemnat să mă documentez și să scriu despre acesta.
Căutând în concordanța biblică am descoperit că sunt două episoade distincte în care se precizează despre acest vas de alabastru.
Cel din Ioan 12:3-11 , despre Maria , sora Martei și a lui Lazăr cel înviat din morți de Isus care toarnă mir pe picioarele Mântuitorului și cel al femeii păcătoase (Luca 7:36-50) despre care nu avem certitudinea că ar fi sau nu Maria Magdalena, o prostituată care toarnă parfum de nard tot pe picioarele lui Isus.
Ambele momente au semnificații puternice, Maria a adus un vas de alabastru cu nard scump și i-a uns picioarele celui mai prețios musafir, din casă, lui Isus, în semn de adâncă smerenie și i le-a șters cu părul capului ei.
Obiceiul la evrei era ca și gazdă să speli picioarele celor veniți cu apă, și să le ștergi cu un prosop, dar Maria a înlocuit apa cu cel mai scump parfum pe care îl avea și fără să se gândească la părerea celorlalți și-a desfăcut părul în fața lor și l-a folosit pe post de ștergar. Faptul că a stat la picioarele lui Isus arată umilința Mariei care se considera ca un servitor în casa aceea. (deși după cum citim: „Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr. Ioan 11:5 ), erau oameni dragi inimii Lui.
Prețul acestui ulei scump era plata unui muncitor cu normă întreagă pe un an de zile. Maria la o primă vedere pare că a făcut o risipă dar defapt aceasta era o dovadă extremă de dragoste pentru Iubitul inimii ei.
Iar cel de-al doilea episod, este al femeii păcătoase care aude despre Isus că se afla la masa fariseului Simon, și în ciuda poziției ei decăzute în societate, își face curaj și intră în casa acestuia, în semn de dragoste față de Isus. Se pare că Isus deja o întâlnise pe femeia aceasta (Apoi i‑a zis femeii: – Păcatele îți sunt iertate! Cei ce ședeau la masă au început să‑și zică între ei: „Cine este Acesta Care iartă și păcatele? Dar El i‑a zis femeii: Credința ta te‑a mântuit. Du‑te în pace!" Luca 7:48-50. Nu gestul public în sine, în umilință L-a făcut pe Isus să îi ierte păcatele femeii, acesta a fost doar în semn de dragoste față de Cel ce îi iertase deja păcatele.
Ea L-a slujit pe Isus Însuși nu pe Simon, nu pe ceilalți invitați, nu pe săraci, ci pe Isus. Cu lacrimile ei i-a spălat picioarele, cu părul ei i le-a șters, și cu uleiul i le-a uns (ulei care se folosea pentru ungerea capului în mod normal) și i le săruta în mod repetat.
Acum că știm contextul celor două episoade în care se vorbește despre acest vas de alabastru, ce semnificație are? Știm ce conține dar care era scopul lui?
Pe baza documentației mele am descoperit că pe vremea Domnului Isus, când o fată (fecioară) ajungea la vremea căsătoriei familia îi cumpăra acesteia un vas de alabastru pe care îl umpleau cu untdelemn de preț ca zestre pentru viitorul soț, mărimea vasului și valoarea parfumului respectiv erau pe măsura bogăției acelei familii.
Când venea un tânăr să o ceară în căsătorie, și fata accepta, spărgea vasul de alabastru la picioarele lui, îi ungea picioarele, astfel făcându-i o mare cinste.
De aici a pornit dorința mea de a scrie despre acest subiect.
Cu ce ne impactează pe noi dragele mele?Avem și noi un vas de alabastru asemeni fetelor din Vechime? Agonisit de familiile noastre, sau chiar de noi însene? Care este zestrea noastră? Cu ce l-am umplut? Nu cred că vreuna dintre noi, investim în a strânge parfum ca valoare a 12 salarii pentru a-l oferi viitorului soț. Sau cine știe? Unele dintre noi, poate nici nu cheltuim prea mulți bani pe parfumuri. Și totuși ce zestre avem? În vremurile noastre, undeva la sat tinerele fete încă mai strâng perne, plăpumi, covoare și altele pentru viitoarea casă dar cele mai multe dintre noi care locuim în orașe nu mai avem astfel de zestre.
Ce putem oferi viitorului soț în semn de cinste în zilele noastre? Poate nimic material, dar din punct de vedere emoțional, putem să ne păstrăm curate în gândire, în sentimente, și trupește, perla purității noastre. Cu siguranță toate ne dorim și ne luptăm pentru aceste lucruri, (cele care înțelegem că de când ne-am predat viețile lui Isus, nu ne mai aparținem nouă, ci aparținem Lui și El ne vrea curate) și în semn de cinste ne păstrăm și pentru viitorul soț.
Dar haideți să facem o trecere în timp, în vremea Domnului Isus, ( o cât de multe poate ne-am dori să fi fost acolo) dacă am fi la vârsta casătoriei, ce am alege să facem cu acest vas dacă și Isus ar fi în orașul nostru? Am aștepta să fim cerute, sau am renunța la toată zestrea de dragul Domnului Isus în semn de dragoste și slujire?
Dar să revenim în 2020, am plecat cu un vis la drum, și poate trebuie să strângem în pușculiță bani pentru a-l îndeplini. Imaginați-vă că apare o situație disperată (pe parcursul anului,) a unei persoane pe care o cunoașteți și care ar depinde de aceste economii ale voastre, ce ați face? V-ați lupta în continuare pentru visul vostru investind în continuare bani? Sau ați vedea ceea ce spune Cuvântul? „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.” Matei 25:40 - La ce lucruri se referă Domnul Isus aici? (Căci am fost flămând și Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-aţi dat de băut; am fost străin și M-aţi primit; am fost gol și M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav și aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă și aţi venit pe la Mine.’ Matei 25:35-36 ).
Acestea pot întruchipa nardul nostru scump strâns în vasul de alabastru pe care îl putem oferi într-o situație disperată unui om, știind că făcând așa lui Isus Îi dăruim.
Tu ce faci cu nardul agonisit pentru visul tău? Îl ții pentru tine sau ești gata din dragoste să Îl dai lui Isus?
Comentarii
Trimiteți un comentariu