Asta trebuie să îmi reamintesc zilnic altfel încep să cred că pot controla lucrurile. Și aceasta este cea mai mare luptă a mea. Dorința de a fi stăpână pe situație.
Au fost ani când mă luptam cu asta pe toate planurile. Cu timpul s-a rezumat la mai puține domenii, până când și-a pus amprenta doar pe unul singur mai proeminent, dar lupta tot intensă a rămas.
Este o victorie de la Domnul. El a făcut posibil să învăț să mă încred în El în celelalte domenii, dar războiul nu este câștigat pe deplin încă.
Însă nădejdea mea este că ce am văzut până acum „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” 1 Corinteni 2:9 - De la începutul anului văd tot mai mult lucrurile acestea împlinindu-se, puțin câte puțin.
Nădejdea aceasta mă face să fiu „încredințată că Acela care a început în mine această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” (Filipeni 1:6) . Căci El este credincios promisiunilor Lui.
Revenind la ideea principală, eu nu pot controla lucrurile. Nu de mine depinde schimbarea, ci de Tatăl care dă și voința și înfăptuirea.
Treaba mea este să mă încred în Domnul. Să cer răbdare în așteptare și pentru schimbarea mea și pentru a celorlalți, să mă rog cu mijlocire și să îmi amintesc că Dumnezeu e Suveran, nu doar la bine, dar și când nu primesc răspuns la rugăciuni, și când plâng, și când sunt dezamăgită. Și atunci să înțeleg că Dumnezeu este Suveran și când tace, sau când răspunde altfel decât mă aștept.
Nu de mine depinde. Mai sunt momente când plâng, când nu înțeleg ce se întâmplă, când aș interveni eu cu „înțelepciunea” mea, cu cunoștințele mele, sau cu experiența dobândită în aceste decenii de viață. Aș face altfel lucrurile uneori și pentru cei din jurul meu. Dar ce har că Domnul îmi amintește toate momentele în care m-am bazat pe mine însămi și nu pe El, și am văzut că printr-o vorbă spusă fără să o gândesc de mai multe ori, în loc să zidesc, am dărâmat, și am avut de pierdut mult și alții au suferit din cauza mea.
Dar Domnul este bun, și a lucrat și a purtat de grijă să învăț din greșeli, ca de acum mai bine să tac decât să spun vorbe care nu ridică, nu încurajează din „experiența” mea. Pentru că eu nu pot controla gândurile, emoțiile sau acțiunile mele de multe ori, cu atât mai puțin pe ale celor dragi, pot doar să mă rog.
Depinde de El ce va lucra prin situațiile pe care eu nu le înțeleg acum. Și pentru mine și pentru cei dragi ai mei. Mă încred în El.
Comentarii
Trimiteți un comentariu