Treceți la conținutul principal

Cine ești tu?




„Cine ești tu”?
Nu vreau să te descos, să te fac să te simți vulnerabilă. Nu vreau să simți că îți cer socoteală. Te-ai întrebat vreodată sincer. Cine ești tu? Cine ești tu atunci când nimeni nu te vede? Ești aceeași de la biserică, de la locul de muncă sau din domeniul virtual? Ia-ți timp și răspunde inimii tale.
De când am înlocuit majoritatea dintre noi comunicarea față-n față cu cea virtuală, descopăr cât de mult ne-a acaparat timpul, energia, mintea și inima în fiecare zi. 
De o vreme de când cu pași mărunți am pășit în mediul online, am observat tendința de afirmare, de urmăritori, de aprecieri (like-uri), și de promovare și în rândul bloggerilor creștini, cântăreți, vloggeri, fotografi sau scriitori. 
Cu toate că scopul principal evocat de fiecare încă la început este „Gloria lui Dumnezeu”. Sistemul de valori firești/lumești pune stăpânire și pe noi. Văd în fiecare zi cum fiecare din aceștia pare că se luptă să se promoveze.
Mă întristează să văd oameni creștini pe care îi apreciez, care în fiecare zi dau raportul despre tot ce fac, unde merg, ce mănâncă, ce gândesc și mai nou fac tot felul de give-away-uri, cu scopul de a răsplăti urmăritorii, au devenit influence-ri. (ghizi pe care să-i imităm).
Cine sunt ei cu adevărat? Sunt ceea ce ne arată în fiecare zi? Familii perfecte, fericite fără probleme? (Cine ar posta despre o problemă din viața lui? Trebuie să ai mare curaj să te faci atât de sincer și vulnerabil). De multe ori prin toate postările creează un soi de invidie în rândul urmăritorilor, care poate nici nu își permit o vacanță în România?! Își etalează posesiunile materiale în loc să arate o stare de smerenie, cum ne spune Domnul în Cuvânt: „Căci  oricine se înalţă va fi smerit și oricine se smerește va fi înălţat.” Luca 18:14 – Pare mai degrabă că așteaptă înălțarea din partea abonaților nu pe cea care Îi aduce glorie Domnului. 
Când scriu rândurile acestea nu am în minte să-i blamez , mă doare ce văd și observ cum ne ia valul pe mulți.vMă gândesc că atâta timp cât vrei să fii cunoscut, chiar și ca creștin parcă trebuie să faci ceva să te promovezi. (Și există tot felul de metode de a crea story-uri și imagini care să atragă vizualizări). 
Și eu scriu, și îmi doresc ca ce postez să nu mă evidențieze pe mine, căci de la Domnul am darul acesta. Și vreau să fie pus în slujba Lui. Chiar și aceste gânduri pe care vi le împărtășesc acum vreau să arate spre El. „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez.” Ioan 3:30 – Și tare greu este ca pe rețelele de socializare să „ne micșorăm”. Cum să mai fim cunoscuți, să mai adunăm abonați? Pentru ce mai scriem dacă nimeni nu ne urmărește? Și nu ne lasă un like sau un comentariu? Din ce să ne mai luăm semnificația, dacă la rubrica urmăritori, apar 50 dintre care unii dau like pentru poză, sau pentru că te cunosc, și câți deschid să citească ce ai scris și să fie încurajați?
Dar Domnul spune „De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că ești preţuit și te iubesc, dau oameni pentru tine și popoare pentru viaţa ta.” Isaia 43:4 - Atât de valoroase suntem noi în ochii Lui, și ne iubește încât „Fiindcă  atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” Ioan 3:16 -Și noi alergăm după un pic de fericire, pe care ne-o dau câteva like-uri, sau un comentariu, o apreciere pentru ce am postat? (fie poză, articol, melodie, rețetă culinară...etc,). 
 Și știți de ce ? Pentru că uităm cine suntem cu adevărat. Uităm identitatea dobândită în Hristos. Nu ne mai ajunge El și chiar dacă pornește dintr-o dorință sinceră de slujire orice blog, vlog, poză, sau postare, la final tot eul este înălțat, și nu Isus. 
Poate că ai avut puțin timp să meditezi ... Cine ești tu? Poate că nu ești activă în online, nu ai devenit un influencer sau poate da..  Ești ceea ce îți cer rețelele de socializare? Să nu rămâi un „no-name”? Sau chiar și aici te lupți ca El să crească și tu să te micșorezi?
Știu că nu este ușor. Văd și eu asta în fiecare zi strategia vrăjmașului care vine cu, comparația .... „Uite, câți urmăritori are, câți abonați, câte like-uri strânge într-o oră și câte comentarii . Tu vei rămâne un „no-name” dacă nu te promovezi, dacă nu te afirmi în fiecare zi, dacă nu investești timp, bani ca pagina ta să fie cât mai captivantă, să faci story-uri cu întrebări și răspunsuri ... Pentru ce mai scrii? Nu vezi că doar câțiva te urmăresc? Poate nici nu citesc ci doar din politețe îți dau like”. Asta aud aproape de fiecare dată ... Și ce? Știu că sunt minciuni să mă facă să renun. Eu aleg să mă uit la Isus și dacă doar un om a fost zidit, motivat,  încurajat printr-un articol și chiar dacă nu îmi va spune niciodată, continui să scriu. 
Scriu pentru că îmi place, pentru că mă detașează de situații, pentru că este un dar pe care vreau să Îl folosesc ca slujire, nu să ies eu pe plus! Sunt cine zice Domnul că sunt, „Ce altceva cere Domnul Dumnezeul tău de la tine decât să te temi de Domnul , Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să‑L iubești și să‑L slujești pe Domnul , Dumnezeul tău, din toată inima ta și din tot sufletul tău..” (Deuteronom 10:12). Amin.
Tu știi cine ești?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...