Pusă Deoparte.

Acum două zile, a fost ultimul eveniment care marchează an de an, luna Mai- aniversarea a 17 ani de la botez. Am tot reflectat o vreme ce aș putea să spun să pot exprima credincioșia Domnului Isus față de mine însă nici acum nu știu cu ce să încep. Sunt multe de spus despre acest 17. Dar tot atât de multe și despre ultimul an, care avea să marcheze total viața mea. 29 mai 2005- a fost momentul în care am pășit în apa botezului (evanghelică neoprotestantă fiind). Atunci în fața bisericii am mărturisit credința mea în Sfânta Treime și am declarat că Îl voi urma până când nu voi mai fi. Aceasta este declarația oricărui candidat cercetat de Duhul Sfânt în apa botezului. După botez vin multe încercări, și apar multe ispite. Niciuna dintre noi nu suntem scutite. Avem în față o viață nouă și conștientizăm că nu o mai trăim prin propriile noastre puteri ci conduse de Duhul Sfânt. Îți amintești ziua botezului tău dacă deja a avut loc, nu? Rămâne cea mai importantă din viața ta- fără ea, deși po...

În timpul proiectului organizat de echipa de la Magna Gratia am avut oportunitatea să primesc multe cărți de o valoare imensă. Cea despre care voi povesti mai jos este una dintre ele. Nu de mult timp am descoperit cine au fost puritanii, și de ce învățătura lor era atât de vehementă. Am avut ocazia să citesc o carte deosebită a unui om al lui Dumnezeu ce a trăit prin anii 1600. "Aproape creștin". Numai titlul în sine deja ne atrage atenția. Ce vrea să spună? La cine se referă? Cu atât mai mult conținutul ei intrigant și greu de digerat.  Mead ne cere să nu ne evaluăm de pe primele pagini citite ci să așteptăm până la final, pentru a putea primi și mângâiere, pentru a putea experimenta și harul nu doar mustrarea. Citind această carte, pagină cu pagină descopeream cât de în serios fratele nostru în credință a lua t identitatea de creștin (urmaș al lui Hristos) lucru foarte rar întâlnit prin bisericile noastre evanghelice moderne. Dar vă las pe voi să descoperiți din cele câteva...

Povestea lui Naomi și Rut este o inspirație continuă pentru inimile noastre. În urmă cu ceva ani am ascultat o serie de predici pe baza acestei cărți, atât de scurte dar atât de pline de învățături spirituale pentru inima și mintea mea. Naomi și Rut treceau prin schimbări foarte drastice în viața lor. Nesiguranța era singura lor „prietenă” omenește privind. Dar, Dumnezeu a găsit cu cale să se folosească de Rut, o tânără văduvă să o ridice pe soacra ei care își zicea acum, Mara (Amărăciune).  Ce învățăm de la ele? Cum putem să ne facem rapid un test al stării noastre spirituale? Cum stăm cu Părtășia? Rut nu s-a lăsat de Naomi ba chiar îi spune: „Dumnezeul tău va fi și Dumnezeul meu”. Curajoasă afirmație, însă nu erau doar vorbe, inima acestei tinere femei fusese atât de mult atinsă de Dumnezeu, prin durerea prin care și ea trecuse încât a vrut să o urmeze pe Naomi, soacră sa și să despartă de idolii familiei ei, pentru a lipi de Dumnezeul lui Israel. Cum este părtășia noastră zilnic...

În ultima vreme parcă numai despre viața patriarhului Iacov trebuie să aud...  Dar dacă Domnul îngăduie asta, înseamnă că are ceva să îmi spună. Cuvântul Domnului vestit de frații noștri în credință va fi mereu un izvor de inspirație pentru mine. Știm povestea binecuvântării lui Iacov primită prin tatăl său Isaac. Știm și faptul că intenția lui Isaac a fost să-i dea binecuvântarea sa, lui Esau întrucât era primul lui născut. Și poate că și tu asemenea mie, am trăit cu gândul că Iacov i-a furat binecuvântarea fratelui său cu vicleșug la cuvântul mamei sale Rebeca. Iacov o viață întreagă a trăit ca un fugar în urma acestei binecuvântări „furate” de la fratele său geamăn Esau. A trăit ca un înșelător așa cum îi spunea numele, a înșelat la rândul lui, a fost înșelat de socrul său de multe ori însă atunci când Domnul s-a luptat cu el și i-a schimbat numele, în Israel, abia atunci s-a simțit binecuvântat. Știi și tu exact aceeași poveste, dacă ai citit Biblia. Până când am auzit mesajul ...

  Ce este râvna? Un imbold lăuntric puternic, pornire aprinsă, însuflețire, silință, sârguință, zel, ardoare, evlavie. Un cuvânt cu o rezonanță foarte puternică. Toate ne dorim să ne însuflețească o asemenea ardoare pentru Domnul Isus, pentru Cuvânt, rugăciune, și lucrare. Însă ne găsim minusurile din viețile noastre care ne fac să vedem că realitatea numai a râvnă nu arată în anumite sezoane. Povestea văduvei din Sarepta Sidonului unde este trimis și ascuns prorocul Ilie de furia Izabelei și a lui Ahab, ne sună cunoscut, nu? Pasajul îl găsim în 1 Împărați 17 de la versetul 8 până la 24. Atunci, cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Scoală-te, du-te la Sarepta, care ține de Sidon, și rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.” 1 Împăraţi 17:8‭-‬9‬‬ Până nu de mult Domnul avusese grijă de Ilie într-un alt mod deosebit, „Corbii îi aduceau pâine și carne dimineaţa și pâine și carne seara și bea apă din pârâu. Dar, după câtăva vreme, pârâul a secat, căci ...

  8 Mai 2022 ( a doua zi importantă din lună pentru mine). Acum când scriu mă mai despart mai puțin de 50 de minute de miezul nopții când oficial se împlinesc 33 ani de când Domnul a îngăduit să vin pe lume. Sunt nostalgică. Sunt genul de persoană foarte programată. De la finele ultimului 8 mai mă gândeam cum va fi acesta ce aproape bate la ușă. Sunt atașată de zilele de naștere fie că este vorba de a mea, sau de prietenilor mei. Iubesc surprizele deși de multe ori nu reușesc unii oameni să mă surprindă prea tare. Îmi place în schimb foarte mult să surprind pe alții prin tot felul de lucruri cât de mici. (și țin foarte mult la faptul de a fi prima care spune La mulți Ani). Și țin mult ca cei dragi să îmi spună în miez de noapte o urare. (Poate că este o așteptare nerealistă însă așa mă simt apreciată și iubită de cei care se gândesc la mine chiar când ceasul bate 00). Oficial atunci am apărut pe lume. Au trecut deja 32 de zile de 8 mai până în prezent... și am trăit atâtea cât o vi...

  Acum când scriu mă simt copleșită de momentul acesta de cercetare. De luni de zile inima îmi este frământată să înțeleg ce trebuie să învăț din perioada pe care o traversez. Am încercat orice cale pe care o știam prin care să aflu ce vrea Domnul să îmi descopere, știți și voi, am citit cărți creștine, am început să studiez Scriptura în mod aprofundat, am ascultat zeci de predici de la diverși oameni în credință tocmai ca să nu fiu subiectivă. Am pus genunchii la pământ și am strigat la Domnul cu inima frântă de durere, de confuzie. Am luat o perioadă de post în care am cerut Domnului să-mi îndrăgostească inima de El. Și am cerut în mod specific un răspuns să știu ce am de făcut. Și tăcere. Nu, Domnul nu m-a abandonat. A continuat să-mi vorbească, prin Cuvânt, cărți, studii, cursuri, cântări creștine, prin oameni ...și da cred că te întrebi și atunci: „De ce spui că a fost Tăcere”? Pentru că în ciuda a tot ce am acumulat, nu am înțeles clar răspunsul pentru rugăciunea mea disperat...

Luna Mai. O aștept în fiecare an. A orchestrat Dumnezeu totul în mod incredibil să iubesc luna aceasta pentru că 3 evenimente extraordinare o marchează. Vreau să cred că Mai este cea mai frumoasă lună din an. E primăvară. Flori, temperatură plăcută. Soare pe cer. Luna mai e marcată încă din prima zi cu un eveniment minunat în viața mea... În urmă cu 9 ani a apărut în mintea și inima mea ideea de Pusă deoparte. Nu știam până atunci nici expresia și nici semnificația ei. O carte mi-a deschis orizontul inimii să înțeleg ce înseamnă să fiu Pusă Deoparte. Aceea a fost zi de legământ între mine și Isus. 9 ani cu atâtea de povestit dar 9 ani în care nu m-a abandonat Domnul chiar dacă nu am fost deseori, credincioasă Legământului făcut. Și totuși nu am de gând să vorbesc despre toți cei 9 ani... ci despre ultimul. Adevărul e, că mi-a părut o veșnicie și în acel timp, paradoxal a zburat 1 an ca o clipă. A fost 1 an plin de încercări, cel puțin așa l-am resimțit. Nu am fost niciodată singură,...