„Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate fi ascunsă. Și nimeni nu aprinde o candelă ca s‑o pună sub un obroc, ci o așază pe un sfeșnicar și astfel luminează pentru toți cei din casă. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să‑L slăvească pe Tatăl vostru Care este în ceruri”. Matei 5:14-16
Câta profunzime se găsește în aceste trei versete. Multe dintre noi am citit și recitit pasajul acesta și am auzit multe predici pe baza acestuia.
Cuvintele aparțin Mântuitorului nostru, Isus Hristos. „Isus le‑a vorbit din nou, zicând: – Eu sunt Lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în întunecime, ci va avea Lumina vieții”. Ioan 8:12
Isus este Lumina lumii, iar noi creația Sa avem în noi Adn-ul Lui, și avem menirea să fim Lumină.
Dumnezeu nu ne-a creat să fim lumină ca să ne stingem. Așa cum versetul ne relatează nimeni nu aprinde o candelă, o lumânare în casă ca mai apoi să o acopere cu un obroc (o cutie de lemn care nu favorizează existența oxigenului). Scopul lumânării aprinse este să lumineze pentru toți cei din casă, să ne ajute să vedem clar drumul pe care umblăm.
Noi ca și lumini în lumea aceasta, este necesar să nu ne ascundem sub obroc. Atât timp cât Domnul a pus în noi lumina Sa însă noi nu o dăruim celorlalți se va consuma și se va stinge. Ai experimentat acest lucru?
Oriunde Domnul ne-a așezat pe fiecare avem un scop: „Voi sunteți Lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate fi ascunsă”. Matei 5:14
Trebuie să ne deosebim în vorbire, în purtare, în credință, curăție și în dragoste față de ceilalți oameni care ne înconjoară. De ce? Pentru că prin harul Lui am fost răscumpărate și datoria noastră este ca prin felul în care luminăm, oamenii să Îl slăvească pe Dumnezeu, Tatăl nostru.” Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să‑L slăvească pe Tatăl vostru Care este în ceruri”. Matei 5:16
Faptele noastre bună îi îndeamnă pe colegii, prietenii, vecinii noștri să-L slăvească pe Dumnezeu?
Sau vedem și la noi cum faptele se amestecă cu cele ale lumii și în loc să strălucim, și să-L vadă pe Hristos în noi, ne tragem de șireturi?
Însă mai există un altfel de obroc, dacă primul stinge lumina și al doilea face ca focul lumânării, candelei să producă pagubă.
La ce mă refer? Am aflat de la un predicator că acest obroc poate fi și un coș din nuiele. Știm toate cum arată. Acum să încercăm să ne imaginăm. Aprindem o lumânare și apoi o acoperim cu acest coș. Ce se întâmplă? Doar să ne imaginăm (nu încercați asta pentru că poate fi periculos). Ce se întâmplă este că acel coș de data aceasta datorită orificiilor acelui coș favorizează oxigenul și nu se mai stinge ba din contră, flacăra rămâne dar și coșul ia foc.
De ce am zis această ilustrație? Întrucât nimic nu este spus de Domnul în Cuvânt fără un scop precis. Putem fi o flacără care să producă pagubă în loc să ofere lumină.
Dumnezeu nu ne-a așezat în locul în care ne aflăm acum să aducem pagubă. El va vrea să luminăm. Nu să creem dispute, certuri, tristețe ci să aducem pace, liniște și bucurie. Ai simțit vreodată că în loc să aduci lumină ai creat pagubă? Spune Domnul în Cuvânt: „Vorbirea voastră să fie întotdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să știți cum trebuie să răspundeți fiecăruia”. Coloseni 4:6
„Să nu vă iasă din gură niciun cuvânt stricat, ci unul bun, pentru zidire, după cum este nevoie, ca să dea har celor ce‑l aud”. Efeseni 4:29 – Sunt cuvintele noastre ziditoare pentru cei în fața cărora le rostim?
„Tot astfel și limba: ea este un mădular mic, dar se laudă cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! Și limba este un foc”. Iacov 3:5-6 a – Limba - Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul și Tatăl nostru și tot cu ea îi blestemăm pe oameni, care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu”. Iacov 3:9- ea este un foc care se aprinde și face pagubă asemenea obrocului din nuiele.
În final, gândul din inima mea este: Luminăm? Sau facem pagubă? Domnul să ne ajute pe fiecare să ne cercetăm adânc și să vedem dacă suntem o lumină care luminează și pentru alții, destinată să fie împărtășită, dacă producem pagubă acolo unde ne aflăm sau poate deja ne-am stins.
Dar dragelor, avem nădejdea aceasta: „Domnul nu va stinge mucul care încă mai fumegă” .Matei 12:20 – Duhul Sfânt poate reaprinde lumina. Duhul Sfânt poate da la o parte orice coș de nuiele și poate să ne ajute să luminăm ca vecinii, colegii și prietenii noștri să Îl slăvească pe Dumnezeu. Amin.
Comentarii
Trimiteți un comentariu