Pusă Deoparte.

. „Nu va frânge o trestie ruptă și nu va stinge un fitil care fumegă”. Matei 12:21 a Un verset care ilustrează harul Domnului Isus pentru fiecare copil al Său al cărei credință pare doar să mai pâlpâie. El nu o va stinge. Nu va turna apă peste ea.  Apostolul Pavel îl îndeamnă pe tânărul Timotei: „De aceea îți aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele”. 2 Timotei 1:6 Păstrează focul aprins în inima ta. Despre ce foc este vorba? Despre Duhul Sfânt pe care ni L-a trimis Domnul după ce S-a înălțat la cer. Fiecare dintre noi care suntem fiice ale Lui avem pus de Dumnezeu acest foc în inimile noastre.  Cât de intens este focul din inima ta? Cum îl poți valorifica?  Ca și fete și femei suntem create relaționale. Ne este mult mai ușor să legăm relații profunde decât le este bărbaților. Și cu toate acestea, investim în relațiile dintre noi, dar relația noastră cu Domnul Isus cât de intensă este? Este ea prioritate pentru noi? Este r...

Oprește-te! Pericol!  Avertismente pe care le putem observa în viața de zi cu zi, în trafic. Dar în viața de credință suntem tot atât de receptive când acestea apar? Două versete din epistola lui Iacov, capitolul 5 vin să ne avertizeze că pericolul ne pândește pe fiecare dintre noi. Oricând putem să ne rătăcim noi și surorile noastre. Datoria noastră este să ne luptăm să le recuperăm pe cele dintre noi care sunt în pericol să se rătăcească și să nu pierdem noi însene. De ce putem să ne rătăcim creștine fiind? De Isus.  Și cum se poate întâmpla acest lucru? Oridecâte ori observăm în viețile surorilor noastre în credință și în noi însene apariția apatiei față de Cuvânt (citim mai rar, până când ne mulțumim doar cu ,Cuvântul predicat duminica sau cel de peste săptămână amintit în grupurile noastre mici) ,de rugăciune (ne amintim să spunem câteva cuvinte la masă sau ne rugăm dar doar pentru noi însene- există deja o problemă). Tu ai trecut pe aici? Pe tine cine te-a avertizat de s...

Care este definiția ta pentru viață? Pentru unii este o scenă unde joacă cei mai talentați actori. Pentru alții este o cursă anevoioasă în care mai mult se târăsc decât să alerge. Alții văd viața precum un borcan cu miere (cred că sunt puțini aceia și dacă au fost binecuvântați cu ea trebuie să fie o pildă pentru ceilalți) aceia care se consideră mai puțin binecuvântați. Dar pentru noi dragelor, cele care suntem urmașe ale lui Hristos, ce este viața? Iacov ne spune, că: „nu suntem decât un abur care se arată puțintel și apoi piere”.  Avem însă pretenția să fim actorii vieții noastre de parcă acest abur care ține o vreme (în ani) ar fi stăpân peste suflare, peste bătăile inimii, peste decizii.  Din momentul în care am luat hotărârea să Îl urmăm pe Isus nu ne mai aparținem nouă. Viața pe care o începem trebuie să reflecte că am schimbat stăpânul, și că acum nu mai suntem independente ci dependente de Hristos. Viața noastră de credință se vede în dependența de Dumnezeu. Spunea ci...

Trecutul și viitorul nostru au fost deja rezolvate de Domnul „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou, prin învierea lui Isus Hristos din morți, la o nădejde vie... pentru că veți dobândi, ca sfârșit al credinței voastre, mântuirea sufletelor voastre”. 1 Petru 1:3‭, ‬9 ‬‬ Dar ce se întâmplă cu prezentul nostru? Acum suntem: întristate, încercate și testate. „pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere și care totuși este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Isus Hristos”. 1 Petru 1:7 Și eu ca multe dintre noi am trăit cu gândul acesta că în spatele multelor probleme prin care trecem este vrăjmașul nostru. Dar pasajul din 1 Petru 3 ne arată că în spatele fiecărei încercări, întristări și test al credinței noastre (perioade de cuptor) este Dumnezeu. De ce? Pentru că: „pentru că veți dobândi, ca sfârșit al credinței voastre, mântuir...

Noi toate cele care suntem răscumpărate de Sângele Domnului Isus automat considerăm că Îl și iubim. Dar dragostea noastră se vede prin fapte, mai exact prin dependență, ascultare și supunere.  Pasajul din Ioan 21, primele 22 versete ne vor creiona portretul unui om îndrăgostit de Isus. Îl iubești tu pe Isus?  Cum putem demonstra acest lucru? Am ascultat un mesaj biblic care mi-a schimbat perspectiva despre cum îmi evaluam dragostea pentru Isus Hristos. Am descoperit că și noi ca fete și femei deși suntem falimentare asemenea lui Petru, nu înseamnă că nu Îl putem iubi pe Isus în tot acest timp.  Sună antitetic. Cum poți să iubești dacă falimentezi? Iar falimentul lui Petru aproape că nici nu poate fi pus de noi în această categorie. Îl iubea Petru pe Isus chiar și atunci când s-a lepădat de El de 3 ori? Dar haideți să nu vedem paiul din ochiul lui, ci să ne simțim bârna din ochii noștri. Oare noi nu falimentăm ca și el? Câte promisiuni deșarte? Câte decizii fără final? De ...

  Un subiect greu și pe care în vremurile acestea ne-am obișnuit să îl ținem pentru noi. „Nu intru în viața ta. Nu intri în viața mea”. Ne-am retras în cochiliile noastre și ne este bine acolo singure. Dacă avem familii, vrem să fim numai noi cu ei și să nu mai investim și în alte relații. Dacă suntem singure de mai multă vreme, ne-am obișnuit așa și parcă nu mai avem nevoie de alte fete și femei cu care să ne trăim viața de credință. Credem multe dintre noi, și chiar și eu că Evanghelia este personală. Că avem credința în inimă și ne concentrăm doar pe timpul nostru de părtășie cu Domnul, de multe ori excluzând alte surori din biserică pentru părtășie comunitară. Ne place singure? Și nu mă refer aici la ideea de a nu avea pe cineva lângă noi căruia să îi spunem off-ul nostru, ci la izolarea pe care o manifestăm atunci când este vorba de a trăi viața de credință împreună cu surorile noastre. Am făcut Evanghelia – vestea Bună a lui Dumnezeu pentru noi, să devină o focalizare pe noi ...

„Harul nu este dat decât celui ce are nevoie de el”. O afirmație greu de digerat, nu-i așa? Pentru că am trăit mereu cu gândul că Dumnezeu în bunătatea Lui oferă har tuturor.  Însă pasajul din epistola lui Iacov în capitolul 5 ne arată altceva. Cei ce primesc harul lui Dumnezeu sunt aceia care se recunosc slabi, neputincioși și disperați după ajutorul Lui, ba mai mult suferă din pricina credinței lor în Hristos ”Este vreunul printre voi în suferință? Este vreunul printre voi bolnav? (sensul original este de slab, apatic) V-ați gândit în perspectiva aceasta? De ce oare multe biserici nu au parte de această revărsare de har? Și sunt seci, fără putere? Pentru că nu își recunosc adevărata stare.  „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi”. 1 Ioan 1:8 Acest verset nu ne dă voie să credem că suntem fără păcat, oricât de mari ar fi străduințele noastre. „Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos și Cuvântul Lui nu este în noi” 1 Ioan 1:10 Nu ne p...