Pusă Deoparte.

                Nancy Leigh DeMoss a fost inspirată de Duhul Domnului să ne împărtăşească şi nouă atât celor căsătorite cât şi celor necăsătorite minciunile pe care le credem în mod instinctual, de ani de zile, unele atât de subtile. Cartea este împărţită în 3 secţiuni: Temelii, Minciuni pe care le cred femeile, Mergând spre Adevăr. Până să citesc această carte nu am ştiut câte minciuni credem noi ca şi femei şi nici faptul că le putem încadra în categorii precum: despre Dumnezeu, despre noi însene, despre păcat, priorităţi, căsătorie, copii, despre emoţii, cât şi circumstanţe. Haideţi să vedeţi ce am descoperit. Pentru voi cele care deja aţi citit cartea cred totuşi că aceste idei vă pot reîmprospăta inimile. În cele 9 capitole au fost prezentate nu mai puţin de 40 de minciuni pe care noi ca şi femei le credem. Fiecăreia dintre noi ni s-a întâmplat să ne îndoim într-o perioadă mai dificilă de faptul că Dumnezeu este Bun, sau că El n...

        Orgoliul. Câte dintre noi nu îi dăm o conotație pozitivă? De multe ori punem semnul egal între el și demnitate. Oare este același lucru? A fi demn și a avea orgoliu? Se pare că însuși Dex-ul ne spune că orgoliul înseamnă o atitudine de îngâmfare, mândrie și ego. Pe când demnitatea reprezintă onoare. Ne-am lăsat de multe ori înșelate de vorba din popor... ”Ai și tu puțin orgoliu și nu te lăsa călcată în picioare.” (nu vorbim la propriu, deși sunt cazuri în care se ajunge și până aici).  Credem că a fi orgolioase este o atitudine prin care ne câștigăm poziția în familie, societate, poate și în biserică. Și am reușit acest lucru? Sau suntem departe de a avea pacea după care tânjeam? Să nu uităm ce ne spune Cuvântul: „Mândria merge înaintea pieirii și trufia merge înaintea căderii.” (Proverbele 16:18) Ce vreau mai exact să spun? Dintr-o atitudine de apărare, aparent bună se naște un comportament centrat pe nevoile mele/ale tale. Nu mai suntem în stare sau nu...

                          Am revăzut un film romantic recent cu ceva mustrări de conștiință că nu va face decât să-mi anestezieze singurătatea. "Urăsc Ziua Îndrăgostiților". Da și eu. Nu are nici o semnificație pentru mine. Este un clișeu de marketing anual. Dar ce se ascunde în spatele verbului „urăsc”? Adevărul este că nu am căutat până acum să știu mai mult decât că este o sărbătoare păgână și nu vorbește despre adevărata iubire ci despre pasiunea fizică.  Până la urmă care este scopul tuturor jucăriilor din pluș cu 'Te iubesc', al trandafirilor roșii ca focul și al bomboanelor de ciocolată în formă de inimă? Nu să stârnească pasiunea dintre bărbat și femeie?  Asta este încredințarea mea. Dacă sunteți de altă părere poate îmi puteți împărtăși.  Filmul în sine nu are în rolul principal o femeie care detestă ziua de 14 februarie ba chiar o promovează an de an cu tot felul de mici de atenții. Și atunci unde ...

Ai trecut prin pustiu? Ți se părea fără capăt? Cât de intens ai experimentat singurătatea în acea perioadă? Da, singurătatea este un alt subiect despre care evităm să vorbim. Asemeni suferinței. Nu o vrem. Dar ce credeți ne face bine fiecăreia în parte. Ea poate apărea sub diverse forme dar totdeauna cu scop. La unele dintre voi pentru o perioadă mai scurtă de timp și la altele pentru ceva mai multă vreme.  Este greu. Este dificil de acceptat că acest deziderat ne este de folos pentru creșterea în credință, , pentru maturizare emoțională. Dar cel mai rău este să te lași mințită de Vrăjmaș care spune că ești părăsită acolo în pustiu. Când mă gândesc la acest loc pe care îl respingem cu atâta înverșunare îmi vine în minte povestea Gomerei. O țineți minte? Soția profetului Osea. Nu se potrivea deloc cu imaginea femeii din Proverbe 31. Era mai de grabă opusul. Și totuși a primit binecuvântarea să aibă un soț, nu ibovnic cum era obișnuită. Să primească respect deși nu îl oferea și nu îl...

          Mereu îmi spun cum poate o poveste Walt Disney să mă învețe ceva despre lumea reală? Toate sunt basme. Nimic nu poate să fie transpus în realitate. Oare? Toate poveștile au un substrat de adevăr.  „Frumoasa și Bestia” esre una din preferatele mele. Nu, nu vom întâlni o Bestie în zilele noastre cu gheare și coarne. Nu, nu vor exista ceasuri ce vorbesc, ceainice ce cântă, farfurii  ce dansează dar ceva putem găsi în cotidianul nostru? Inimi împietrite. Poate nu ești Belle, o frumoasă ciudată ce se hrănea cu poveștile tuturor cărților din Bibliotecă. Poate nici nu visezi să ți se schimbe viața în câteva zile ca și ei. Dar poate că ești chemată să atingi inima cuiva prin bunătatea ta. Da, despre bunătate vreau să vorbesc. O bunătate care poate dezpietri inima.  Poate că „Frumoasa și Bestia” este una din poveștile lui Disney care par cel mai departe de a putea deveni realitate. Aș spune că nu. Până la urmă țelul nostru ca fete este să dăm via...

Scriu de atâta timp despre cum arată o fată pusă deoparte, dar nu mi-am luat răgaz să împărtășesc cu voi  cum ar arăta viața unui băiat pus deoparte din perspectiva mea. Ce înseamnă să fie pus deoparte? Să trăiască diferit/opus de cum dictează sistemul de valori al lumii acesteia. Diferit în gândire, vorbire, atitudine, comportament chiar și în lucrurile aparent mărunte și trecute ușor cu vederea precum: hainele pe care le poartă, cei 7 ani de acasă, bunele maniere, respectul.  Cred că totul pornește în cele mai multe cazuri de acasă. Dacă el a primit o educație solidă înrădăcinată în valorile creștine așa cum găsim scris în Proverbe 22:6 „Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de ea.”, atunci este un băiat care merită ascultat.  Părinții joacă un rol important în ceea ce este EL acum. Dacă nu are acest har să crească lângă părinți sau părinții nu sunt cel mai bun exemplu ori nu s-a născut într-o familie creștină nu înseam...

                    În toți acești ani de viață am descoperit că fără puterea de a ierta și a uita nu putem merge mai departe. Uneori avem doar impresia că am depășit anumite momente triste, dureroase, sau care ne-au marcat pentru un timp. Însă atunci când vine testul descoperim că lecția încă nu este învățată. Încă suntem corigenți la materia aceea.  Nu știu ce anume din trecutul tău încă îți dă târcoale. Fiecare avem câte ceva. Poate lucruri mai mici sau unele mai mari depinde de cât de mult din noi am predat Duhului Domnului.  Ce îți dă târcoale acum? Sau poate traversezi o perioadă liniștită în care toate lucrurile sunt așezate în viața ta. Și nici nu ai timp să privești în adâncul inimii tale pentru o introspecție. Nu-ți lăsa trecutul să‐ți înghită prezentul. Fiecare avem un trecut. Până să ne întoarcem la Domnul sau chiar după, cu lucruri pe care le-am gândit, spus, făcut și care nu au reflectat natura nouă dobândită...

Poate fi scrisul un mod prin care să-ți acumulezi semnificație? Poate fi muzica ceva ce te definește? Sau arta de oricare tip ar fi? Ori vreun sport? Sau chiar slujirea în care ești implicată? Poate fi dorința de a fi admirată un mod prin care să curgă seva vieții tale? Ce te face valoroasă? Nu zic să te îngâmfi acum dar cu siguranță știi ce te face să te simți și să fii tu. Fiecare știm.  Poate fi unul dintre lucrurile enumerate mai sus sau poate este ceva mai profund. Dacă te regăsești în oricare dintre ele vreau să îți spun. Atenție! Te afli într-o direcție greșită. Întoarce-te la Sursă, la Isus. El este Singurul ce poate să ne facă valoroase, împlinite, pline de viață, fericite.  Da, Isus chiar vrea să ne împlinească sufletele. Dar Îi dăm voie? Avem încredere că este Singurul care știe tot ce avem nevoie? Încă lăsăm loc îndoielii că putem să ne construim valoarea și fericirea prin forțele noastre? Dar sfârșim prin a fi frustrate (în cel mai bun caz), rănite, dezamăgite, pl...

                      Viața pe pământ nu este perfectă. Nu este nici ușoară. Nu este mereu liniștită. Nu este fără încercări. Nu este fără suferință dar are momente de fericire. Biruințe. Și nu este identică cu a celuilalt de lângă noi. Viața unora dintre noi arată mai degrabă cu „târâitul șarpelui. Iar a altora pare un ”borcan cu miere”. Unele dintre noi gândim că viața este nedreaptă. Altele ne mirăm cum de primim atâtea binecuvântări iar unora toate lucrurile li se par ca de apucat.  În oricare dintre aceste categorii te găsești să știi că gândurile pe care le împărtășesc acum sunt și pentru tine. Sunt o persoană „plină de viață” în general cu zâmbetul pe buze , directă în adresare, sinceră în gândire și emoții dar de multe ori prea dificil de înțeles. Nimic neobișnuit, nu? Sunt fată. Asta spune deja multe.  Ca și persoană extrovertă (nu doar pentru că scriu pe acest blog... sunt și oameni introverți care se pot deschid...

             Cât de ușor trecem cu vederea peste lucrurile din jurul nostru. Zilele trecute am observat o plasă de păianjen. Ce mare lucru? Nu este ceva neobișnuit. Dar în timp ce mă uitam puțin mai atent am descoperit ceva acțiune acolo. Păianjenul  își prinsese prada pe care o învăluia în ițele atât de subțiri, deși atât de firave aveau puterea să o imobilizeze și să nu mai poată scăpa de acolo cu viață.  În timp ce priveam imaginea dezolantă, Duhul Domnului mi-a amintit un verset care spune ...”să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte”. Evrei 12:1b Ițele plasei de păianjen vs Mrejele păcatului. Păianjenul care își prinde prada vs Satan care îi învăluie pe cei slabi în minciuni.  Păianjenul secretă aceste fire ca de mătase din care își construiește „casa” și cu ajutorul cărora își prinde prada. La fel face și vrăjmașul cu noi. Ne cunoaște punct...

               Mă gândesc de ceva vreme să împărtășesc despre subiectul acesta dar am tot ezitat. Nu este ușor să recunoști: „Am inima împărțită”. Defapt, ce înseamnă asta? Sau haideți să vedem mai întâi ce presupune o inimă întreagă?  O inimă întreagă este ceea ce cere Domnul de la noi. Fără rezerve, fără colțișoare pe care le ținem pentru noi, fără ascunzișuri pe care nu vrem să le cunoască nimeni (și uneori avem impresia că nici chiar Domnul nu le cunoaște). Fără sertărașe pe care să scrie „Interzis” sau gânduri nocive cărora să le dăm voie să devină fapte. O inimă întreagă înseamnă să renunțăm la noi dându-ne Lui, fără să Îl întrebăm ce vrea să facă din noi. Fără să ne fie teamă că ne va face vreun rău. (Ceea ce noi percepem a fi rău poate fi defapt un mare bine prin ochii Domnului). O inimă întreagă înseamnă ascultare deplină, nu doar auzire. Înseamnă înfăptuire. Înseamnă dedicare zilnică. Înseamnă încredere în Cel care ne iubește cel ma...

Am scris câteva articole despre suferinţă la începutul anului. Cumva pare că este unul dintre subiectele mele preferate. Povesteam atunci că suferinţa poate fi din ascultare sau din neascultare. și că ea contribuie la   maturizarea noastră a fiecăruia. Astăzi în schimb vin cu o altă perspectivă. Discutam ieri cu prietena mea despre suferinţă şi mi-a spus că în limba engleză există două cuvinte pentru acest termen : “ pain” şi „suffering”.   "Pain" reprezintă durerea iar "suffering" după cum se şi simte asemănarea cu termenul românesc- suferinţă . Îmi spunea ea că durerea este cea pe care ne-o producem noi însene prin alegerile greşite pe care le facem, prin gândurile pe care le lăsăm să-şi facă cuib în minţile noastre (în mod special ale noastre ale fetelor/femeilor) şi care nasc acţiuni de cele mai multe ori atât de nocive inimii. V-aţi gândit la asta? Dacă simţim durere este pentru că de cele mai multe ori ne-o producem singure. Nu este o cauză exterioar...