Treceți la conținutul principal

Iartă cu totul




Poate cel mai greu lucru pe care trebuie să îl facem este să iertăm. Poate tu ești una din acei oameni cărora le este ușor să ierte? Iertarea nu înseamnă doar „Te-am iertat”. Înseamnă cu adevărat să nu îți mai amintești de greșeala ce ți s-a făcut. Pare simplu. Dar este o alegere deliberată, nu doar cuvinte. 
Iertarea cere sacrificiu. Când ierți nu mai reproșezi după o vreme ce ți s-a greșit înainte. Când ierți arunci în marea uitării. 
Alegi să mergi mai departe cu inima liberă, descătușată de lanțurile amărăciunii. 
Noi suntem oameni, slabi. Noi am primit iertare deplină de la Isus prin Sângele Lui. Am fost răscumpărate din moartea în care zăceam pentru totdeauna. Ni s-a iertat tot și uitat. Nu ni se mai reproșează :”Îți mai aduci aminte, că ai căzut aici și săptămâna/luna trecută?” Dar nouă ne este atât de greu să iertăm. Adunăm resentimente, amărăciune zi după zi deși încuviințăm pe cel ce ne-a greșit că l-am iertat. O, de unde știți când descoperim că adevărul nu este acesta? Exact atunci când greșește din nou. 
Dar dacă ne-ar face așa și Domnul Isus ce s-ar alege de noi? Nu am mai fi aici. 
A ierta înseamnă să facem asta cu totul. Iartă cu inima, cu mintea, cu emoțiile, motivațiile și așteptările tale. Nu este ușor . Scriu din experiență. Îmi este ușor să zic” Iartă-mă.” și nici să zic „Ești iertat nu este așa greu”. Dar la următoarea greșeală, imediat scot în evidență trecutul. De ce? Pentru că nu am iertat cu totul. Trebuie să iertăm și să uităm. Iertarea cere și uitare. Nu este ca și un film vechi foto ce se voalează, nu devenim amnezice dar trebuie să aruncăm greșelile iertate în marea uitării. Așa cum Domnul face „El va avea iarăși milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre și va arunca în fundul mării toate păcatele lor.” Mica 7:19 .Ba mai mult, trebuie să fim pregătite să iertăm din nou. „Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la șapte ori, ci  până la șaptezeci de ori câte șapte.” Matei 18:22. Dacă ni se cere iertare, trebuie să iertăm.
Acum poate vă gândiți, „Păi și dacă în mod intenționat o face . Trebuie să iert la infinit?” Am încredințarea că Duhul Domnului vă va descoperi fiecăruia ce trebuie înțeles, iertat, uitat și mers mai departe și lucrurile care devin păcătoase și pot împiedica lucrarea Lui în inimile voastre! Și atunci El vă călăuzi dacă puteți merge mai departe sau doar să vă rezumați la iertare și uitare.
Nu știu dacă ai sentimente de amărăciune pe care le-ai nutrit în inima ta? Poate nu acum recent. Dar care poate nu au fost rezolvate de mai de mult. Poate azi este momentul să stai înaintea Domnului cu inima deschisă și să îi ceri să-ți descopere dacă este ceva ce te împiedică să înaintezi. 
Personal, mă gândesc că ne este așa ușor să dăm vina pe celălalt pentru acțiunile noastre, pentru traiul nostru de zi cu zi. Pe familie, prieteni, profesori, colegi... Dar în mod special pe educația primită acasă, pe exemplul bun sau rău văzut în primii ani ai formării caracterului. Oprește-te să mai acuzi! Oprește-te acum! Nu părinții tăi sunt de vină pentru greșelile pe care le tot repeți! Ci tu. Alegerea este a ta. Dacă nu ai avut un exemplu bun. Ai judecat. Ai avut o inimă amară. Azi pocăiește-te. Cere-i Domnului iertare și cere restaurare cât încă se mai poate. Nu mai amâna! Spune azi ce trebuie spus. Cereți iertare celui ce i-ai greșit. Iartă dacă ți se cere iertare. Cere Domnului călăuzire să faci lucrurile diferit. Iertarea Domnului a rupt lanțurile care se împiedicau să ridici mâinile spre El. Rupe și tu azi lanțurile ce te împiedică să trăiești liber cu cei dragi ai tăi.
Da familia ta poate că a influențat cine ești tu acum. Poate a contribuit la caracterul tău nu tocmai de care să-ți fie plăcere, dar acțiunile au fost ale tale. Reacțiile ale tale. Nu te-a obligat nimeni să întorci cu aceeași monedă. Puteai face diferit. Dar nu este timpul pierdut. Azi luptă-te să repari și nu singură ci cu ajutorul Domnului. 
Iartă cu totul pentru că și tu ai fost iertată infinit mai mult! Fii liberă în Hristos!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...