Citeam în urmă cu ceva timp o carte despre cine suntem cu adevărat atunci când nu ne vede nimeni. (Am făcut și o recenzie a ei în postările anterioare). Acolo am descoperit răspunsul la o întrebare care îmi măcina mintea și inima de ceva timp. De ce nu sunt fericită?
Ce subiect sensibil!
Fericirea este acel sentiment/stare de spirit pe care o căutăm cu disperare cu toți, și cei ce nu Îl cunosc personal pe Domnul și noi. Cuvântul ne spune „Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.” (Psalmul 73:28)
Asta ar trebui să fie definiția fericirii pentru noi.
Și cum rămâne cu visele noastre? Să avem o familie? Să avem copiii? Să ne construim căsuța la care am visat din totdeauna? Călătoriile? Locul de muncă ideal din care să facem cât mai mulți bani? Cariera? Faima? Noi credeam că pentru asta trebuie să ne luptăm să putem deveni fericite. Credeam că mai mult de 8 ore de muncă pe zi vor aduce mai multă fericire, economisind pentru vacanța plănuită de atâta timp? Credeam că dacă ne căsătorim în sfârșit vom scăpa de singurătate și vom fi fericite? Poate tu le ai pe toate acestea. Am și eu o parte din ele. Ai găsit fericirea? Încă o mai cauți?
În cartea mai sus menționată, a existat un capitol întreg care explica cum putem atinge fericirea.
Fericirea nu se naște din lucrurile materiale, nici chiar din oamenii pe care îi avem lângă noi pentru o vreme. Fericirea se naște din sacrificiu. Sună dur. Trebuie să te sacrifici să devii fericit? Da.
Este un sacrificiu dacă stăm bine și ne gândim ca dimineață de dimineață să ne punem timp deoparte special pentru Domnul. Ai spune cum? Pentru că suntem oameni ocupați, poate nu atât de mult perioada asta dar în general suntem. Mereu pe fugă. Mereu pe repede înainte. Dar, alegem să punem acest timp pentru Domnul să citim Cuvântul, să ne rugăm, să mijlocim, să ne închinăm, și sa cerem ajutor pentru ziua respectivă. Este un sacrificiu care merită din plin spre deosebire de altele.
Timpul cu Domnul ar trebui să devină pentru noi obicei, și să facem asta din dragoste să ne întâlnim cu Cel care ne-a cucerit inimile.
Versetul din Psalmi spune că fericirea este să mă apropii de Dumnezeu, să încep să Îl cunosc, să Îl iubesc și ...să fac din El locul meu de adăpost. Să nu fug la vreme de încercare la soluțiile mele, nici în bucurie și reușite să nu mă laud cu meritele mele. Să mă adăpostesc în El și în furtună, ploaie, frig, și în arșiță... Este Domnul locul nostru de adăpost? Stăm noi „sub ocrotirea Celui Preaînalt și ne odihnim la umbra Celui Atotputernic"? Psalmul 91:1 Dacă nu, să știi că este o alegere zilnică. Fă asta acum.
Versetul nu se încheie aici ci spune „ ca să povestesc toate lucrările Tale”. Lucrări din viața ta, și lucrări prin care El te folosește pe tine în viețile celor ce nu Îl cunosc pe El. Avem ce povesti? Cu siguranță despre viețile noastre avem ce spune. Dar despre lucrările Lui prin noi?
Aici voiam să ajung. Se pare că aici se găsește cu adevărat fericirea pe care o căutăm cu atâta înverșunare, disperare și sacrificiu. În slujire. Iubind sacrificial, cu timpul, cu energia, cu banii, cu casa ta, cu tine însuți... atunci vei atinge Fericirea. Pentru că cele două nu pot fi despărțite una de alta, să fac din Domnul căutarea mea, locul meu de adăpost și să povestesc lucrările Lui.
Fericirea se naște din sacrificiu. Din a investi în alții în mod sacrificial. În ce ești implicată acum?
Pe cine ajuți acum să se apropie mai mult de Hristos sau să Îl cunoască? Pe cine ai binecuvântat cu o încurajare?
Așa cum Însuși Domnul spune: „Căci am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut; am fost străin și M-ați primit; am fost gol și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță și ați venit pe la Mine.” Matei 25:35-36 . Nu știu unde te afli tu? Poate că de multe ori ne este ușor să spunem : „Domnul să aibă milă de tine. Domnul să te binecuvânteze. Multă sănătate”. Sau să zicem o rugăciune să ne liniștim conștiința. Și sacrificiul îl lăsăm pentru cei ce au mai mult timp, pentru cei ce sunt în lucrare și asta este singura lor ocupație.
De multe ori m-am limitat și eu la atât. Nu trebuie să facem lucrări speciale și mari doar ca să găsim fericirea. Orice pahar de apă rece pe care îl dăm în numele Lui cuiva însetat. Lui Îi dăm.
Fericirea se naște din sacrificiu.
Tu ești fericită?
Comentarii
Trimiteți un comentariu