Pusă Deoparte.

Care este povestea Crăciunului? V-ați întrebat vreodată de ce credem în Moș Crăciun? Poate spuneți ce întrebare puerilă. Da, nu contest, la prima vedere așa sună, dar mă gândeam zilele acestea privind în jurul meu la oamenii care sunt în vâltoarea sărbătorilor, și care fierb la propriu ce să cumpere mai frumos, și original să impresioneze atunci când cei dragi desfac cadourile de sub brad. Toți îl așteaptă pe Moșu’ și uneori am impresia că și noi cei care știm adevărata poveste a Crăciunului suntem prinși în capcana asta mediatică asupra legendei unui bătrânel care s-a comportat urât cu un copil și după ce Dumnezeu l-a iertat a hotărât să facă cadouri tuturor copiilor în noaptea de Ajun. Legenda este frumoasă și totuși Moș Crăciun nu există, dar ne este mai ușor să credem în povestea lui decât în cea reală. De ce? Probabil că multora ne place să privim filme precum: „Cine este Moș Crăciun? Elful? Singur acasă primele 2 părți, Deck the halls, Goana după cadou”, și altele, cu ace...

  Crăciunul este cea mai frumoasă și mult așteptată sărbătoare din an. Cu mic, cu mare suntem cu toții fermecați de ea. Pregătim în detaliu fiecare lucru ca totul să iasă perfect. Gospodinele prepară cele mai alese mâncăruri și sunt într-o continuă competiție cu vecinele de pe stradă sau din bloc. Casele le „luminăm” cu cele mai colorate beculețe și cu figurine care să reprezinte „sărbătoarea”. Conturile media de socializare ne sunt invadate de poze care mai de care mai originale, vânăm like-urile mai ceva ca pe un animal de pradă. Ne cumpărăm cele mai strălucitoare ținute pentru marea zi, și de multe ori și cele mai scumpe și chiar dăm tag brandurilor de unde le-am achiziționat. Suntem în goana după cadoul perfect poate tot anul. Încă de la începutul lunii decembrie în cele mai multe case răsună colindele de aproape că ne plictisim până în Ajun. Și urmărim cam toate filmele ce apar la tv cu tema sărbătorii. Tradiția spune să intrăm în Spiritul Crăciunului ... și dacă doar aș...

Un disc zgâriat nu poate să mai transmită sunetele în mod perfect. Dar el încă poate să rămână în pick-up. El se învârte și se învârte dar nu mai emite frumusețea sunetelor originale. Ilustrația aceasta mi-a frământat mintea zilele trecute, și mă gândeam oare nu este așa și în viața noastră? Ce vreau să spun? Pot fi un disc zgâriat? Pot să funcționez încă deși inima mi-este rănită sau tulburată de neprevăzutul vieții? Da, se pare că da. Pe noi Dumnezeu ne-a creat cu puterea aceasta de regenerare, cu capacitatea de uitare a amintirilor triste care ne rănesc pentru că altfel nu am putea trăi. Dar discurile muzicale care sunt accidental zgâriate, deteriorate nu mai pot fi refăcute decât de un expert, altfel au drept finalitate aruncarea la gunoi. Se poate ca inima să ne fie „zgâriată” de tristețe, dezamăgire, de nerăbdare a împlinirii planurilor noastre, dar și să fie afectată de propriile noastre alegeri, de încăpățânare, neascultare, necredință. Dar ce se va întâmpla atunci? Inima ...

Zilele trecute am auzit mărturia unui artist olar despre cum își procură materia primă, cum o prelucrează, frământă și modelează până ce ajunge un vas fără cusur.  Mărturia lui m-a inspirat să scriu analogia dintre artistul pasionat de lut și Creatorul pasionat de inima creației Sale. Olarul sapă o groapă în pământ să își procure lutul necesar meșteririi vaselor lui, Marele Artist și-a creat operele dintr-un bulgăre de lut, cu suflarea gurii Lui au prins viață și au luat ființă.  Olarul este plin de lut în timp ce caută cel mai bun pământ pentru opera sa, Creatorul a pus El Însuși Mâinile Sale să creeze omul.  Atunci când se făurește un vas pe masa olarului, primul proces este frământarea. Lutul este lovit între mâinile olarului până ce toate impuritățile dispar din el și devine maleabil și bun de modelat.  Nu este plăcut ca inima să-ți fie frământată, zdrobită, lovită între Palmele Marelui Olar, dar acesta este procesul de formare a caracterului uman,...

  Un gând care m-a măcinat mereu. Ce este împlinirea? Există? Unde o pot găsi? Împlinirea înseamnă să fiu fericită?  Și cred că am aflat răspunsul. Într-o perioadă de post am descoperit că împlinirea da există și da poate fi experimentată de oricine își dorește cu ardoare să se lupte pentru ea.   Împlinirea nu este o emoție, nu este o stare de spirit, nu este un sentiment. Împlinirea este o alegere. Da, o alegere și una dificilă.  Pentru a putea fi împlinite dragele mele nu este de ajuns să ne dorim, trebuie să ne luptăm pentru asta și avem un inamic teribil care ne stă împotrivă, însuși firea noastră. Nu este ciudat? Noi ne dorim să fim împlinite dar defapt chiar noi însene ne și luptăm să nu atingem acest țel? Cum se poate asta? Am început să descopăr de-a lungul anilor că există două tipuri de împlinire pe care le putem obține prin luptă: împlinirea pământească și împlinirea sufletului, ambele cu un preț scump.  Împlinirea pamântească este cea ...

          Noi toate știm că așteptarea este cea mai dificilă perioadă pe care o traversăm. De multe ori ne-am dori să o ștergem cumva din cursul vieților noastre. Dar, pentru o vreme toate trebuie să trecem prin ea deoarece face parte din maturizarea noastră și din procesul de pregătire pentru viață. Însă pentru că unele dintre noi am avut șansa ca la un moment dat să Îl întâlnim pe Hristos știm că nu suntem singure nici chiar atunci când inimile noastre strigă cu disperare: ”Cât mai trebuie să aștept?” Ne agățăm de Cuvântul Domnului care ne promite că omul nu este bine să fie singur, și că rolul nostru de fete şi femei este să fim un ajutor potrivit.  Și tot sperăm că va veni și pentru noi ziua aceea când asemeni Rebecăi îl vom întâlni pe Isaac al nostru. Ne place tuturor povestea Rebecăi cu Isaac. Are happy-end. Dar nu ni se promite nicăieri că toate vom avea parte de același final ca și al lor. Important este să trăim ancorate în realitate. Și rea...

Care sau cine este prioritatea ta nr 1? Dificilă întrebare, nu? Nu vă grăbiți să răspundeți. Luați-vă un timp și analizați serios.  Unele dintre voi poate deja știți răspunsul. Dar fiți sigure că este și cel corect. Pentru că da trebuie să fie cel corect.  Dar care sau cine ar putea fi prioritate pentru fiecare dintre noi? Cred că pe primul loc ca răspunsuri voi auzi mereu familia (soț/soție/copii), apoi prietenii. Poate cariera, viața socială? Toate implică comunicarea fără de care nu prea putem trăi. Suntem dependente de de oamenii de lângă noi. Avem momente când ne dorim așa un mic respiro. Un timp să stăm și să ne odihnim, să ne plimbăm prin natură, să colindăm munții și pentru o zi poate reușim să rezistăm și fară semnal la telefon. Dar acest respiro nu ține prea mult. Revenim la viața de zi cu zi și acolo din nou dorim să ne vedem familia fericită, să avem prieteni față de care să putem fi noi însene, să demonstrăm că avem cele mai tari abilităti și că putem a...

Isus este un nume răsunător în lumea noastră. Pentru unii este un profet, pentru alții un mare învățător, sau un om care a făcut minuni extraordinare inclusiv cea să învieze din morți .  Dar pentru creștinii practicanți, Isus da a fost și toate cele de mai sus, însă mai presus de acestea ei cred cu toată inima că Isus este Fiul lui Dumnezeu.  Și da Isus este Fiul lui Dumnezeu. Biblia demonstrează de la un capăt la altul că un om (creație),  nu putea face lucrarea Lui pe pământ.  În Apocalipsa 5 ni se revelează .."...Și am văzut stând în picioare un Miel. „Vrednic ești Tu să iei cartea și să-i rupi peceţile, căci ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod și de orice neam.” ( Apocalipsa 5: 6a, 9) .   Acest Miel a fost Isus jertfa în locul păcatelor noastre. Doar El putea să împace omenirea cu Dumnezeu, pentru că prin primul om a intrat păcatul în lume. Un om nu poate izbă...

     De ceva vreme mă tot gândesc la pasajul din cartea 1 Samuel 18 unde ni se relatează despre David un tânăr care urma să devină regele Israelului. David avea un prieten foarte apropiat pe Ionatan care se întâmpla să fie fiul actualului rege. Prietenia lor mi-a framântat atât de mult inima și mintea de atunci. Este de neînțeles, dar haideți să vedem și de ce!  David, era al optulea fiu al lui Isai, mezinul familiei. Nu era cel mai alintat și răsfățat așa cum se întâmplă în zilele noastre ba din contră era trimis să aibă grijă de oile familiei. În momentul în care Dumnezeu îl trimite pe Samuel să ungă următorul împărat după Saul,  David nici nu a fost chemat împreună cu ceilalți frați ai lui. Și când familia este pusă în fața faptului împlinit -David este uns de Samuel rege, toți rămân uimiți. David era încă un adolesecent.       Dar să revenim la prietenia lui cu Ionatan. Cine era Ionatan? Ionatan era fiul împărarului Saul dar Domnul a...