David, era al optulea fiu al lui Isai,
mezinul familiei. Nu era cel mai alintat și răsfățat așa cum se întâmplă în
zilele noastre ba din contră era trimis să aibă grijă de oile familiei. În
momentul în care Dumnezeu îl trimite pe Samuel să ungă următorul împărat după
Saul, David nici nu a fost chemat împreună cu ceilalți frați ai lui. Și
când familia este pusă în fața faptului împlinit -David este uns de Samuel
rege, toți rămân uimiți. David era încă un adolesecent.
Dar să revenim la prietenia lui cu
Ionatan. Cine era Ionatan? Ionatan era fiul împărarului Saul dar Domnul a făcut
ca atât de tare să i se lipească inima de David încât i-a zis: "Nu te teme
de nimic, căci mâna tatălui meu Saul nu te va atinge. Tu vei domni peste Israel
și eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu Saul știe și el bine lucrul
acesta." (1 Samuel 23:17). Wow. Nu este suprinzător? Fiul regelui să
spună, că nu el va urma la tron ci prietenul lui?
Dacă am fi în locul lui Ionatan am renunța la
tron pentru prietenul cel mai bun? Ba mai mult, am fi gata să ne asumăm ura
tatălui pentru binele prietenului nostru? Dar știți ce l-a motivat defapt?
Credința în Dumnezeul lui Israel, teama de El și apoi dragostea față de David.
Gândindu-ne acum la noi avem astfel de Ionatani
în viețile noastre? Cunoști tu un astfel de om al cărui suflet să se fi alipit
de tine și să te iubească ca pe sufletul din el? Care să îți întărească
credința atunci când ești jos? Dacă da, prietenia ta în Domnul cu el este de
neprețuit. Aceasta este prietenia adevărată.
Dar mai fecire de cel ce dă, nu de cel care
primește.
Așa că tu pentru cine ești un Ionatan? Iubești
pe cineva atât de mult încât să renunți la tine de dragul lui? Să pui folosul
lui înaintea ta, să fii acolo pentru el să îl asculți? Să îl ajuți cu tot ce
îți stă în putere și să fii mijlocitorul lui în rugăciune? Eu am fost
binecuvântată de Domnul cu două astfel de prietene care sunt credincioase
acestei prietenii de mulți ani, prin care am crescut în credința în Isus. Ele
mi-au întărit credinţa când era șubredă și de ele s-a folosit Domnul să fiu
omul de acum. Mi s-a făcut mult har. Iar eu cer Domnului zilnic să pot fi
un Ionatan la rându-mi pentru ele.
Sunt recunoscătoare lui Isus pentru procesul de
sfințire în care ne-a pus împreună ca prietene - este jertfa Domnului Isus în
locul nostru - El ne-a adus în familia Lui. El ne-a făcut surori și prietene și
tot El a adus lucrurile în comun (dragostea, credința și dorința de sfințire).
Nimic de la noi, totul de la El! Gloria este a Lui! Amin.
Ai cunoscut şi tu prietenia adevărată?
Comentarii
Trimiteți un comentariu