Treceți la conținutul principal

Ce să faci în timp ce aștepți?

       



 Noi toate știm că așteptarea este cea mai dificilă perioadă pe care o traversăm. De multe ori ne-am dori să o ștergem cumva din cursul vieților noastre. Dar, pentru o vreme toate trebuie să trecem prin ea deoarece face parte din maturizarea noastră și din procesul de pregătire pentru viață.

Însă pentru că unele dintre noi am avut șansa ca la un moment dat să Îl întâlnim pe Hristos știm că nu suntem singure nici chiar atunci când inimile noastre strigă cu disperare: ”Cât mai trebuie să aștept?” Ne agățăm de Cuvântul Domnului care ne promite că omul nu este bine să fie singur, și că rolul nostru de fete şi femei este să fim un ajutor potrivit.  Și tot sperăm că va veni și pentru noi ziua aceea când asemeni Rebecăi îl vom întâlni pe Isaac al nostru.

Ne place tuturor povestea Rebecăi cu Isaac. Are happy-end. Dar nu ni se promite nicăieri că toate vom avea parte de același final ca și al lor. Important este să trăim ancorate în realitate. Și realitatea singurătății este crudă mai ales când anii trec pentru că ne pierdem din încredere.

Nu te lăsa acaparată  de filme, seriale romantice care să te transpună într-o lume imaginară care nu va exista niciodată. Nu trăim în basme. Viața este realitate. Poate că nu vei fi niciodată sărmana Cenuşăreasă care își slujește cu devotament familia nemulţumitoare, salvată de Zâna Bună şi trimisă la bal. Walt Disney mi-a marcat copilăria şi adolescența. Sau povestea Albei ca Zăpada care a fost trezită din somnul morții de sărutul iubirii adevărate. Fetelor, acestea sunt povești. Trăim în realitate. Nu suntem prințese asemeni lui Kate Middleton, sau nu vom deveni cunoscând un prinț adevărat. Zdrențele nu se transformă în rochii strălucitoare, din morți nu putem fi trezite de un sărut fie el chiar al iubirii adevărate. Nu există posibilitatea să întâlnim o „bestie” de care să ne îndrăgostim și apoi să se transforme într-un prinț cu care să trăim fericite până la adânci bătrâneți. Ci poate că povestea ar fi aceea că ne îndrăgostim de un „Făt Frumos” şi pe măsură ce îl cunoaștem descoperim sub masca omului chipeș defapt o bestie. Și Frumoasa în loc să trăiască fericită până la adânci bătrâneți rămâne singură, în depresie, fără încredere în ea.

Ce să faci în timp ce aștepţi? Nu lăsa minții tale timp liber să se victimizeze, inimii tale să își plângă de milă și acțiunilor tale să te cufunde în depresie făcând lucruri care îţi ațintesc privirile spre tine și problema ta. Ține-te ocupată dar cu lucruri în slujba Domnului. Doar așa poți trece prin perioada de așteptare fără să fii doborâtă de propriile-ți dorințe.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când păcătoșii spun "Da"

  O nouă carte. Un alt registru dar cu siguranță de mare folos. „Când păcătoșii spun Da”.  Descoperă puterea Evangheliei pentru căsnicie. Aceasta este prima recenzie a unei cărți despre căsătorie pe care am citit-o. „Cartea aceasta vă va ajuta să priviți iarăși în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu întrucât relația voastră nu este perfectă.” Paul D. Tripp. Este împărțită în 10 capitole și este scrisă de Dave Harvey.  Cum știm că această căsnicie va dura? Pentru că este dedicată lui Dumnezeu care va face să funcționeze. Ceea ce credem noi despre Dumnezeu aceea va determina calitatea căsniciei noastre. Autorul prezintă în primul capitol 3 dintre cele mai importante componente ale unei teologii solide biblice în căsnicie. Biblia este temelia căsniciei. Căsniciile întemeiate pe adevăr sunt în mod inevitabil centrate pe Hristos. Evanghelia este izvorul căsniciei- Evanghelia explică problema noastră cea mai evidentă, păcatul. Gloria lui Dumnezeu este ținta căsniciei. Căsnicia nu d...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...

Oare n-ar trebui să mă rog pentru ei?

   Scriu acum în timp ce aștept să plec de la o filmare de mai bine de 13 ore … suntem foarte obosiți și ne dorim să ajungem dimineață la biserică (întrucât nu suntem în oraș).  Poate ca te întrebi care e de fapt problema mea, ca nu suntem singurii obosiți dupa 13 ore de muncă și stat în picioare . 🦶🏻🦶🏻 Nu doar despre asta e vorba, ci despre faptul că abia aștept să plec întrucât simt ca îmi murdărește sufletul… la ce mă refer?  Simt cum dușmanul mă îndeamnă să reacționez în mod lumesc , de exemplu sa fredonez melodii ce îmi plac sau în extrema cealaltă care deși pare bună în esență e tot păcat 😕 Adică, mă enervez foarte tare când văd oamenii în stare de ebrietate care dansează frenetic și care ne dau peste camere în timp ce le filmăm așa zisa distracție .  Nu știu dacă de când am participat prima oară la o nuntă necreștină am prins groază de nunți sau mai devreme … dar mă declar ca nu sunt o pasionată de nunți . M-aș lipsi de asta într-o clipeala daca nu a...