Treceți la conținutul principal

Ce să faci în timp ce aștepți?

       



 Noi toate știm că așteptarea este cea mai dificilă perioadă pe care o traversăm. De multe ori ne-am dori să o ștergem cumva din cursul vieților noastre. Dar, pentru o vreme toate trebuie să trecem prin ea deoarece face parte din maturizarea noastră și din procesul de pregătire pentru viață.

Însă pentru că unele dintre noi am avut șansa ca la un moment dat să Îl întâlnim pe Hristos știm că nu suntem singure nici chiar atunci când inimile noastre strigă cu disperare: ”Cât mai trebuie să aștept?” Ne agățăm de Cuvântul Domnului care ne promite că omul nu este bine să fie singur, și că rolul nostru de fete şi femei este să fim un ajutor potrivit.  Și tot sperăm că va veni și pentru noi ziua aceea când asemeni Rebecăi îl vom întâlni pe Isaac al nostru.

Ne place tuturor povestea Rebecăi cu Isaac. Are happy-end. Dar nu ni se promite nicăieri că toate vom avea parte de același final ca și al lor. Important este să trăim ancorate în realitate. Și realitatea singurătății este crudă mai ales când anii trec pentru că ne pierdem din încredere.

Nu te lăsa acaparată  de filme, seriale romantice care să te transpună într-o lume imaginară care nu va exista niciodată. Nu trăim în basme. Viața este realitate. Poate că nu vei fi niciodată sărmana Cenuşăreasă care își slujește cu devotament familia nemulţumitoare, salvată de Zâna Bună şi trimisă la bal. Walt Disney mi-a marcat copilăria şi adolescența. Sau povestea Albei ca Zăpada care a fost trezită din somnul morții de sărutul iubirii adevărate. Fetelor, acestea sunt povești. Trăim în realitate. Nu suntem prințese asemeni lui Kate Middleton, sau nu vom deveni cunoscând un prinț adevărat. Zdrențele nu se transformă în rochii strălucitoare, din morți nu putem fi trezite de un sărut fie el chiar al iubirii adevărate. Nu există posibilitatea să întâlnim o „bestie” de care să ne îndrăgostim și apoi să se transforme într-un prinț cu care să trăim fericite până la adânci bătrâneți. Ci poate că povestea ar fi aceea că ne îndrăgostim de un „Făt Frumos” şi pe măsură ce îl cunoaștem descoperim sub masca omului chipeș defapt o bestie. Și Frumoasa în loc să trăiască fericită până la adânci bătrâneți rămâne singură, în depresie, fără încredere în ea.

Ce să faci în timp ce aștepţi? Nu lăsa minții tale timp liber să se victimizeze, inimii tale să își plângă de milă și acțiunilor tale să te cufunde în depresie făcând lucruri care îţi ațintesc privirile spre tine și problema ta. Ține-te ocupată dar cu lucruri în slujba Domnului. Doar așa poți trece prin perioada de așteptare fără să fii doborâtă de propriile-ți dorințe.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...