Care este povestea Crăciunului?
V-ați întrebat vreodată de ce credem în Moș
Crăciun? Poate spuneți ce întrebare puerilă. Da, nu contest, la prima vedere
așa sună, dar mă gândeam zilele acestea privind în jurul meu la oamenii care
sunt în vâltoarea sărbătorilor, și care fierb la propriu ce să cumpere mai
frumos, și original să impresioneze atunci când cei dragi desfac cadourile de
sub brad.
Toți îl așteaptă pe Moșu’ și uneori am impresia
că și noi cei care știm adevărata poveste a Crăciunului suntem prinși în
capcana asta mediatică asupra legendei unui bătrânel care s-a comportat urât cu
un copil și după ce Dumnezeu l-a iertat a hotărât să facă cadouri tuturor
copiilor în noaptea de Ajun. Legenda este frumoasă și totuși Moș Crăciun nu
există, dar ne este mai ușor să credem în povestea lui decât în cea reală.
De ce? Probabil că multora ne place să privim
filme precum: „Cine este Moș Crăciun? Elful? Singur acasă primele 2 părți, Deck
the halls, Goana după cadou”, și altele, cu acestea am crescut și an de an se
redau la televizor. Toate au final fericit. Ne place ca de Crăciun să petrecem
timpul în familie, în jurul mesei, povestind și râzând ... ascultând colinde,
desfăcând cadouri.. Ne place să credem că Moșu’ a fost darnic și anul acesta și
ne-a adus fix ce ne doream cel mai mult, și totuși niciodată exact ce ne
trebuia.
Îl alegem pe Moș Crăciun și povestea cu reni,
cadouri, și brazi frumos împodobiți în locul Sărbătoritului acestei zile de 25
decembrie, Pruncul Isus Hristos.
De ce ne este mai ușor să credem în Moș Crăciun
decât în Isus?
Pentru că ne este greu să acceptăm sărbătoarea
fără belșug. Ne este greu să ne imaginăm că primul Crăciun, a fost simplu și
nici pe departe într-un loc confortabil, cu masă întinsă, nici cu luminițe,
nici cu brad, nici cu, cadouri ... dar a fost cel mai frumos Crăciun pentru
Maria și Iosif. De ce?
Cum putea o fecioară, o adolescentă să se bucure
că dă naștere unui prunc fără ajutorul unui medic, sau moașe, l-a avut doar pe
Iosif lângă ea ... Cum putea Iosif să se bucure știind că nu îi poate oferi
fiului lui nici măcar un pat cald? Și logodnicei lui confortul unei locuințe?
Cum a putut Isus să aleagă să se nască într-un grajd mizerabil, deși era Rege?
Cum a putut să accepte ca animalele să îi facă căldură în loc să se bucure de
confortul unei plăpumi? Cum au putut magii să se bucure să călătorească pe
cămile peste 1500 de kilometri doar ca să vadă Pruncul? Cum au putut păstorii
să se bucure de vestea Nașterii lui Mesia renunțând poate la pâinea lor,
pierzând locurile de muncă?
Cum? Pentru că nu era un simplu prunc
născut în părțile Iudeii, ci avea să le fie Adevăratul Rege, profețit în
Vechime.
De ce ne este mai ușor să credem în ideea de
Crăciun decât în Nașterea Pruncului Isus? Pentru că Moș Crăciun ne cere să fim
pe lista celor cuminți pentru a primi cadourile mult visate, și totuși părinții
au grijă să pună sub brad și copiilor obraznici ceea ce au așteptat. Pentru că
avem mese pline, pentru că suntem cu familia dar după ce zilele acestea trec, a
pierit și bucuria, cadourile devin plictisitoare, mâncarea ne-a îndestulat, și
ajungem să o aruncăm în tomberoane. Familia nu mai este împreună și ne
întoarcem la rutina zilnică așteptând următorul Crăciun pentru a repeta
experiența. Mă înșel eu? Sau de multe ori și noi suntem prinse în vâltoarea
aceasta?
Și totuși de ce nu alegem să credem în Pruncul
Isus? El nu ne cere să fim pe lista celor cuminți, că oricât ne-am strădui nu
vom putea să nu facem nici o greșeală, și nu ne aduce cadourile mult visate, ci
se dă pe El Însuși ca dar pentru noi, și nu doar pentru Crăciun ... ci pentru
totdeauna, darul Lui este pentru sufletele noastre, mântuirea și salvarea de
mânia lui Dumnezeu. El nu s-a născut în palat, în confort deși era Rege și nu a
avut cele mai bune bucate pe masă.
Nașterea Lui părea că n-a schimbat nimic în
lume, dar păstorii s-au întors la stână cântându-i lui Dumnezeu, magii au ascultat
de îngerul care le-a cerut să se întoarcă pe alt drum în țara lor, deși doar pe
acela îl cunoșteau. Au plecat schimbați de acolo...
Pruncul Isus ne cere să Îi facem loc în inimile
noastre, nu doar în casele noastre, ne cere să Îl iubim renunțând la noi, la
visele noastre, și să ni le dea pe ale Lui, ne cere să Îl ascultăm și să Îl
credem că are un plan hotărăt pentru fiecare dintre noi. Şi dacă alegem
asta, după ce Crăciunul va trece, familia pleacă, cadourile devin plictisitoare
rămâne El, și inima nu mai este goală, și nu mai tânjește după următorul
sfârșit de an pentru a retrăi bucuria Crăciunului.
Este greu să ne lepădăm de noi însene, să
părăsim visele noastre, confortul, și să ne încredem în Pruncul născut în iesle
care ne-a pregătit un viitor și o nădejde. Este greu să așteptăm timpul Lui,
când putem să cerem de la Moș cutiuțe frumos ambalate așezate sub bradul
luminat, și să ne bucurăm de spirit, dar nu de Sărbătorit, Pruncul Isus ne cere
prea mult. Moșu’ nu vrea nimic de la noi.
Aceasta este povestea Crăciunului. Pentru noi
Crăciunul este Isus. Începe cu El. Este despre El. Și nu se termină după trei
zile, rămâne în fiecare zi. În inima căruia este Isus oricât de singur ar fi,
oricâte încercări ar veni peste el și prin câte lipsuri ar trece nu pierde
nădejdea și bucuria că Hristos este de partea Lui.
Cei care îl așteaptă pe Moșu’ nu vor avea
bucurie permanentă, ci doar o fericire de moment la descoperirea unui cadou ce
nu le poate salva inima.
Tu pe cine sărbătorești anul acesta pe Moș
sau pe Pruncul Isus?
Comentarii
Trimiteți un comentariu