Treceți la conținutul principal

Discul zgâriat



Un disc zgâriat nu poate să mai transmită sunetele în mod perfect. Dar el încă poate să rămână în pick-up. El se învârte și se învârte dar nu mai emite frumusețea sunetelor originale.
Ilustrația aceasta mi-a frământat mintea zilele trecute, și mă gândeam oare nu este așa și în viața noastră? Ce vreau să spun? Pot fi un disc zgâriat? Pot să funcționez încă deși inima mi-este rănită sau tulburată de neprevăzutul vieții? Da, se pare că da. Pe noi Dumnezeu ne-a creat cu puterea aceasta de regenerare, cu capacitatea de uitare a amintirilor triste care ne rănesc pentru că altfel nu am putea trăi.
Dar discurile muzicale care sunt accidental zgâriate, deteriorate nu mai pot fi refăcute decât de un expert, altfel au drept finalitate aruncarea la gunoi.
Se poate ca inima să ne fie „zgâriată” de tristețe, dezamăgire, de nerăbdare a împlinirii planurilor noastre, dar și să fie afectată de propriile noastre alegeri, de încăpățânare, neascultare, necredință. Dar ce se va întâmpla atunci? Inima rămâne frântă? Nu, ce har că Dumnezeu are drept pasiune regenerarea și vindecarea inimii omului.
Tot așa și viața discurilor zgâriate poate fi salvată de pasionatul de muzică. El ia și curăță fiecare disc în parte, îl șterge cu soluții speciale, și face tot ce este necesar să îi redea sunetul clar, melodios.
Un colecționar de discuri muzicale nu renunță la nici una din piesele pentru care a investit timp, energie, bani și nici Dumnezeu la inima mea și a ta, deznădăjduită, zdrobită.  El pune balsamul Lui vindecător peste ea și o face sănătoasă din nou. El leagă rănile și îndepărtează impuritățile făcând-o frumoasă și aduce din nou speranță.
Poate că acum nici ție nu îți place cum îți „sună” inima, poate că nu mai transmite bucurie, zâmbet ci lacrimi și tristețe, dar nu dispera, Adevăratul pasionat de inimi nu renunță la tine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...