Treceți la conținutul principal

Un bulgăre de lut


Zilele trecute am auzit mărturia unui artist olar despre cum își procură materia primă, cum o prelucrează, frământă și modelează până ce ajunge un vas fără cusur. 

Mărturia lui m-a inspirat să scriu analogia dintre artistul pasionat de lut și Creatorul pasionat de inima creației Sale.

Olarul sapă o groapă în pământ să își procure lutul necesar meșteririi vaselor lui, Marele Artist și-a creat operele dintr-un bulgăre de lut, cu suflarea gurii Lui au prins viață și au luat ființă. 

Olarul este plin de lut în timp ce caută cel mai bun pământ pentru opera sa, Creatorul a pus El Însuși Mâinile Sale să creeze omul. 

Atunci când se făurește un vas pe masa olarului, primul proces este frământarea. Lutul este lovit între mâinile olarului până ce toate impuritățile dispar din el și devine maleabil și bun de modelat. 

Nu este plăcut ca inima să-ți fie frământată, zdrobită, lovită între Palmele Marelui Olar, dar acesta este procesul de formare a caracterului uman, prin încercări și de cele mai multe ori prin suferință.

După frământare, olarul ia acest bulgăre de lut și îl așează pe centrul roții pe masa sa de lucru. Roata vieții te învârte, și te învârte și dacă inima nu îți este întreagă a lui Isus, ea te aruncă în afara locului de făurire.

Nu este nimic pierdut pe roată, dacă vasul nu izbutește Creatorul pune din nou Mâna și îl mai frământă încă o dată și încă o dată și îl pune din nou pe roată.

Olarul nu poate face un vas dacă lutul nu este modelabil, nici Dumnezeu nu poate să ne sfințească dacă nu ne prelucrează inima, formându-ne credința.

În ce fază a procesului te afli? Frământare? Ești deja pe masa olarului? A început deja modelarea?

Capeți formă? Încă te mai scoate de pe roată să te bată în Mâinile Lui să mai curețe ce nu este bun, lăcomia, nemulțumirea, neiertarea, lipsa de dragoste, dependențele de orice fel? 

Sunt încă Mâinile Lui pline de lut peste tine să te modeleze?

Capătă vasul o formă? Desăvârșirea unui vas de mare preț se face abia la sfârșit.. eu și tu suntem pe masa Olarului toată viața ...  procesul frământării, pregătirii, al purificării credinței noastre, al sfințirii se face într-o viață.

Olarul are răbdare până ce vasul iese perfect. Olarul nu se plictisește. Nu renunță. Mâinile Lui nu obosesc ... din Mâinile Lui iese la final o operă de artă. 

Tată, modelează-ne inima așa cum un olar își modelează un vas, și inima noastră să fie frământată și curățată de orice este întinat. Ajută-ne să ne lăsăm viața în Mâna Ta crezând că nimic rău nu ni se poate întâmpla.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...