Treceți la conținutul principal

Prioritatea nr 1




Care sau cine este prioritatea ta nr 1?

Dificilă întrebare, nu? Nu vă grăbiți să răspundeți. Luați-vă un timp și analizați serios. 

Unele dintre voi poate deja știți răspunsul. Dar fiți sigure că este și cel corect. Pentru că da trebuie să fie cel corect. 

Dar care sau cine ar putea fi prioritate pentru fiecare dintre noi? Cred că pe primul loc ca răspunsuri voi auzi mereu familia (soț/soție/copii), apoi prietenii. Poate cariera, viața socială? Toate implică comunicarea fără de care nu prea putem trăi. Suntem dependente de de oamenii de lângă noi.

Avem momente când ne dorim așa un mic respiro. Un timp să stăm și să ne odihnim, să ne plimbăm prin natură, să colindăm munții și pentru o zi poate reușim să rezistăm și fară semnal la telefon. Dar acest respiro nu ține prea mult. Revenim la viața de zi cu zi și acolo din nou dorim să ne vedem familia fericită, să avem prieteni față de care să putem fi noi însene, să demonstrăm că avem cele mai tari abilităti și că putem avansa rapid în carieră.

 În tot tumultul acesta de lucruri, dragele mele unde este Cel care trebuie să fie prioritatea noastră nr 1? Isus! Acesta este răspunsul corect. 

Avem impresia că dacă azi, nu avem timp să ne punem deoparte timp pentru a sta de vorbă cu El pentru că am avut prea mult de muncă, sau vreo activitate neprogramată, că Îl putem pune pe Isus pe locul 2. Dar știți că ne înșelăm? Dacă Isus nu este pe primul loc în viețile noastre El nu este deloc acolo. 

Oamenii se mulțumesc cu fărâmituri de atenție şi dragoste însă Isus nu. El cere Tot! Și pe bună dreptate. 

Vorba aceea, avem curajul să facem ditamai jurământul față de partenerul de viață în fața lui Dumnezeu, că vom fi împreună și devotați până moartea ne va despărți și cu toate acestea nu avem nici o siguranță că ne putem ține jurământul. Pentru că dragostea cere TOT!  Dar promisiunile față de Domnul le uităm mai repede decât pe cele față de oameni! Nu este ciudat? 

Oamenii din viețile noastre sunt binecuvântări de la Domnul pentru o vreme, nu avem voie să ne legăm inimile de ei mai mult decât Cel care ni i-a dat. Şi totuși (familia, prietenii) devin prioritate pentru noi înaintea lui Isus. Avem impresia uneori că dacă nu le oferim destulă atenție că nu îi iubim, dar atunci când Isus dimineață de dimineață ne caută, ne zâmbeşte prin razele soarelui, ne vorbește cald... auzim? Vedem? El ne vrea pentru El cu totul! El, Regele Regilor, Cel mai presus din Univers ne cheamă pe fiecare pe nume să fie parte din viețile noastre. Îl lăsăm să fie El prioritatea nr 1? El alege să ne acorde toată atenția Lui.

Și noi ce trebuie să facem? Acordă toată atenția ta Cuvântului Său, atenția acordată Cuvântului este exact cât acordăm lui Isus în fiecare zi! 

Fă prioritate din a asculta ce are El să-ți spună și nu din câte lucruri să faci Tu pentru a-I face pe plac. Pe El îl interesează inima ta și a mea. 

Ce te interesează pe tine cel mai mult acum? ISUS sau ce poți face pentru El să-I faci pe plac? 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când păcătoșii spun "Da"

  O nouă carte. Un alt registru dar cu siguranță de mare folos. „Când păcătoșii spun Da”.  Descoperă puterea Evangheliei pentru căsnicie. Aceasta este prima recenzie a unei cărți despre căsătorie pe care am citit-o. „Cartea aceasta vă va ajuta să priviți iarăși în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu întrucât relația voastră nu este perfectă.” Paul D. Tripp. Este împărțită în 10 capitole și este scrisă de Dave Harvey.  Cum știm că această căsnicie va dura? Pentru că este dedicată lui Dumnezeu care va face să funcționeze. Ceea ce credem noi despre Dumnezeu aceea va determina calitatea căsniciei noastre. Autorul prezintă în primul capitol 3 dintre cele mai importante componente ale unei teologii solide biblice în căsnicie. Biblia este temelia căsniciei. Căsniciile întemeiate pe adevăr sunt în mod inevitabil centrate pe Hristos. Evanghelia este izvorul căsniciei- Evanghelia explică problema noastră cea mai evidentă, păcatul. Gloria lui Dumnezeu este ținta căsniciei. Căsnicia nu d...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...

Oare n-ar trebui să mă rog pentru ei?

   Scriu acum în timp ce aștept să plec de la o filmare de mai bine de 13 ore … suntem foarte obosiți și ne dorim să ajungem dimineață la biserică (întrucât nu suntem în oraș).  Poate ca te întrebi care e de fapt problema mea, ca nu suntem singurii obosiți dupa 13 ore de muncă și stat în picioare . 🦶🏻🦶🏻 Nu doar despre asta e vorba, ci despre faptul că abia aștept să plec întrucât simt ca îmi murdărește sufletul… la ce mă refer?  Simt cum dușmanul mă îndeamnă să reacționez în mod lumesc , de exemplu sa fredonez melodii ce îmi plac sau în extrema cealaltă care deși pare bună în esență e tot păcat 😕 Adică, mă enervez foarte tare când văd oamenii în stare de ebrietate care dansează frenetic și care ne dau peste camere în timp ce le filmăm așa zisa distracție .  Nu știu dacă de când am participat prima oară la o nuntă necreștină am prins groază de nunți sau mai devreme … dar mă declar ca nu sunt o pasionată de nunți . M-aș lipsi de asta într-o clipeala daca nu a...