Treceți la conținutul principal

De Crăciun Îl vreau pe Isus

 


Crăciunul este cea mai frumoasă și mult așteptată sărbătoare din an. Cu mic, cu mare suntem cu toții fermecați de ea. Pregătim în detaliu fiecare lucru ca totul să iasă perfect.
Gospodinele prepară cele mai alese mâncăruri și sunt într-o continuă competiție cu vecinele de pe stradă sau din bloc. Casele le „luminăm” cu cele mai colorate beculețe și cu figurine care să reprezinte „sărbătoarea”.
Conturile media de socializare ne sunt invadate de poze care mai de care mai originale, vânăm like-urile mai ceva ca pe un animal de pradă.
Ne cumpărăm cele mai strălucitoare ținute pentru marea zi, și de multe ori și cele mai scumpe și chiar dăm tag brandurilor de unde le-am achiziționat.
Suntem în goana după cadoul perfect poate tot anul.
Încă de la începutul lunii decembrie în cele mai multe case răsună colindele de aproape că ne plictisim până în Ajun. Și urmărim cam toate filmele ce apar la tv cu tema sărbătorii. Tradiția spune să intrăm în Spiritul Crăciunului ... și dacă doar așa se poate trecem și peste rutina asta. Trebuie să fim în pas cu lumea,nu?
Oare nu am descris mai sus pe multe dintre noi, măcar în unul dintre aspecte?
Eu mă regăsesc în mai multe. Ne ia valul parcă luna asta. Este  imposibil să stăm concentrate pe altceva decât pe a face Crăciunul mai fain decât cel trecut.
Dar anul acesta mă găsesc în punctul acela ... am ținută de Crăciun, nu una nouă dar am, de mâncat nu mâncăm cu zece cu guri, am luminat camera cu beculețe, aceleași din ultimii ani. Ascult zilnic colinde dar parcă inima mi-e goală. Lucrurile acestea îmi încântă ochii o vreme dar inima este tot goală când întâlnirile cu prietenii s-au terminat, când Secret Santa a trecut, când îmi așez capul pe pernă nimic din toate astea nu mai contează ...
Așa că mă opresc și iau Biblia și o deschid să recitesc despre Crăciun, povestea. Îmi reamintesc că în noaptea de 24 spre 25 decembrie nu Moș Crăciun cutreieră lumea în lung și în lat să lase cadouri lângă brad copiilor cuminți ci atunci Pruncul Isus, Fiul lui Dumnezeu S-a născut, El Împăratul iudeilor, a fost primit într-un grajd, lângă vite. Patul i-a fost ieslea, căldură i-au făcut vitele, pentru El a luminat Steaua călăuzitoare a păstorilor și magilor, vestea nașterii Lui au adus-o corul de îngerii care i-au cântat osanale. Despre El este vorba de Crăciun ... El este Sărbătoritul nostru. Deși Rege, nu a trăit în palat, deși preot nu a slujit în Templu îmbrăcat în haine scumpe, deși Prooroc nu a fost adulat nici de către poporul ales. Și totuși El a venit pe pământ smerit și cu scopul stabilit de peste veacuri să împace omul cu Dumnezeu, prin moartea pe care avea să o pătimească după doar trei decenii de viață.
De acest Crăciun Îl vreau pe Isus, vreau ca El să îmi umple inima golită pe parcursul anului, (cu gânduri, stări, emoții, sentimente, dezamăgire, tristețe, lacrimi) cu prezența Lui. Vreau să nu uit de ce mă pot bucura încă o dată de sărbătoarea aceasta. De ce respir încă, de ce am încă sănătate în trup și în minte. Pentru că de la El vin toate binecuvântările dar tot El ne trece și prin încercări să ne modeleze caracterul în a semăna tot mai mult cu Isus, Regele nostru.
De Crăciun trebuie să fim mai buni, atunci oamenii sunt mai sensibili, mai receptivi. Acum este momentul cel mai prielnic să vorbim despre Sărbătorit, acum este momentul să arătăm că suntem ucenicele Lui gata să sacrificăm timp, resurse pentru cei care nu au. Să ajutăm, să spunem o vorbă de încurajare pentru cineva căzut, să îmbrățișăm pe cineva singur, să oferim un zâmbet sincer, să plângem cu cei ce plâng, să ne bucurăm pentru cei ce se bucură.
Haideți să ne oprim..și să investim în a-L cunoaște pe Sărbătoritul zilei de 25 decembrie... El Cel ce a venit în lumea noastră în chip de copil fragil, dar nu a rămas în ieslea cea rece, a trăit în lumea noastră fără păcat, a slujit și iubit până la moarte de dragul nostru, și al tău și al meu, și a înviat călcând moartea în picioare aducând împăcare între noi și Dumnezeu. Eu Îl vreau pe acest Isus de Crăciun și ce este cel mai frumos, este că și El ne vrea pe fiecare dintre noi.

Tu pe cine vrei de Crăciun?


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...