Un om matur spiritual

 

„Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc”. 1 Corinteni 13:11 

1 Corinteni 13 – capitolul dragostei, poate unul dintre cele mai cunoscute din Biblie însă analizat doar pentru anumite părți ale lui.

Versetul 11 pare să întrerupă firul capitolului. Nu mai vorbește despre dragoste ci despre maturitate. Ce legătură au acestea cu subiectul?

La ce se referă autorul când spune: „când eram copil vorbeam,  gândeam și simțeam” asemenea unui copil? Pare să fie de la sine înțeles că un copil se diferențiază de un om mare, matur în vorbire, gândire și simțire. Atât timp cât suntem copii biologic vorbind, este normal să avem un anumit limbaj copilăresc, să gândim și să simțim asemeni vârstei. E aproape normal să ne supărăm din orice. Să ne luăm jucăriile și să plecăm. Să nu înțelegem mereu ceea ce ni se spune. Să nu învățăm prea ușor din greșeli și să le tot repetăm. Să exagerăm orice stare de spirit prin care trecem.

Dar dacă am extrapola aceste gânduri și pentru copilul din punct de vedere spiritual? Oare cum este el? Cum vorbește? Cum gândește? Cum simte? Toate cele care suntem deja într-o relație cu Domnul Isus, am avut acel moment și perioadă de început, mai lungă sau mai scurtă de copil. Cred că și tu îți poți aminti exact cum erai atunci. Cum îți era vorbirea? Abia învățai limbajul „creștin”. Abia cunoșteai cum să faci față gândurilor pe care până mai ieri nu simțeai nevoia să le respingi dar acum Duhul Sfânt îți spunea că nu au ce căuta acolo. Și cu siguranță că puține lucruri știai. Poate trecusei prin cateheză și atât era tot ce cunoșteai. Ooo, câte aveai să înveți în timp. Poate că cele din grupul mic căruia te alăturasei aveau răbdare cu tine. Erai la început. Aveai nevoie de timp. Te uitai la femeile mature și voiai să fii ca ele, însă aveai nevoie de timp să asimilezi și să acumulezi informații și să treci prin multe pentru a te maturiza. Cum îți erau trăirile? Te supărai des când nu pricepeai sau când nu primeai ce ofereai sau te așteptai că trebuie? Alunecările și căderile cât de tragice îți păreau? Știind că Îl întristezi pe Duhul Sfânt?

Cred că și tu ai trecut prin situații similare. 

Versetul spune mai departe „am lepădat ce era copilăresc”. Când? „Când m-am făcut om mare.” Pentru mine personal verbul „a lepăda” are o rezonanță foarte puternică. Evit să îl folosesc prea des. Lepădarea îmi spune că un lucru sau un om este aruncat afară. Este prea greu de tolerat. 

Sensul verbului din verset face referire din câte am înțeles din analiza pe text la aceeași expresie „prorociile se vor sfârși” (adică vor înceta). Și ce vrea să spună că am lepădat ce era copilăresc? Am încetat să mai fiu copil. Ceea ce înțelegem e că putem încă fii copii, dar încetăm să mai fim în mod deliberat întrucât ne-am făcut oameni mari.

Wow. Nu știu dacă te-ai gândit până acum la asta? Cele două naturi, copilăria și maturitatea pot coexista. Însă noi alegem să încetăm prima etapă și să trecem la a doua.

Ce natură își face mai mult simțită prezența în tine, tu care acum ai deja câțiva ani buni de credință? (Nu vorbim de fetele/femeile care sunt la început de drum cu Hristos). Simți cum te-ai maturizat și vezi semnele? Sau încă nu ai încetat să mai fii copil?

Dar să revenim la tot contextul capitolului 13. Laitmotivul lui este Dragostea. 

„Acum dar rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea”. 1 Corinteni 13:13 

Autorul ține să ne precizeze faptul că nici credința, nici nădejdea nu sunt mai mari decât dragostea în relația cu Hristos și cea cu semenii. Dragostea le acoperă. 

„Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat”. Romani 5:5 - Dragostea o primim prin Duhul Sfânt încă le început. Dar ea nu stagnează. Ea nu poate rămâne copil. Ea trebuie să se maturizeze o dată cu noi. (creșterea noastră biologică și spirituală). 

Prin maturitatea dragostei noastre ne putem demonstra maturitatea credinței și a relației cu Hristos. Cred că ați mai auzit acest gând. Nu vă e străin. 

„Și chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic” 1 Corinteni 13:3 – Poate că acesta e versetul care ne place cel mai puțin din capitol. E greu de digerat, nu-i așa? Toate acele fapte mărețe făcute fără dragoste înaintea lui Dumnezeu nu înseamnă nimic. Poate pentru om care nu ne știe inima, acestea ar putea fi fix o dovadă de dragoste, dar ele pot fi făcute din altă motivație care să nu aibă drept țintă: „nu caută folosul său...”1 Corinteni 13:5 a

Am văzut și înțeles ce înseamnă să fim copii, dar cred că și tu te întrebi: „cum pot fi un om matur spiritual”?

Și de ce ne este atât de bine și confortabil să fim copii și nu oameni mari?

Maturizarea costă. Costă timp, costă liniște, costă visuri, costă libertate, costă control, costă frământări, costă plăceri, costă dependență. 

Maturitatea fiecărui copil de Dumnezeu își are corespondentul în dragoste: în vorbire, gândire și simțire.

Certificatul maturității îl primim atunci când iubim ca Isus. Greu lucru de realizat. 

Cum știm că nu mai suntem copii ci am devenit oameni mari? Nu mai așteptăm vorbe dulci care să nu ne lezeze, când oamenii din jurul nostru nu ne mai tratează cu mănuși ci ne pot spune adevărul oricât de dureros și îl putem primi fără să le întoarcem spatele.

Atunci când am depășit perioada de hipersensibilitate când trecem prin diferite încercări. Când avem mereu vorbe bune, încurajări pentru oamenii deznădăjduiți. Când vorbirea noastră e cu har (spune-mi celui căzut că există iertare, șansă de pocăință, întoarcere). Când vorbim celor ce rătăcesc și se complac în plăceri despre un Dumnezeu Sfânt care ne vrea sfinte.

Un om matur spiritual se vede atunci când rămâne credincios Domnului chiar dacă nu mai este salutat de frații din biserică, sau luat în brațe ca mai înainte ,iubește chiar dacă nu primește în schimb, iubește diferit de un copil în credință.

Un copil spiritual trebuie să-și dorească de la fetele/femeile mature spiritual ceea ce le-a motivat sa ofere ceea ce au oferit, dragostea. „Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se și cuvine, pentru că credința voastră merge mereu crescând și dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalți se mărește tot mai mult” .2 Tesaloniceni 1:3

Amin.