Când rugăciunea este ascultată?

 

Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: ‘Ridică-te și aruncă-te în mare’ și dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi și primit, și-l veţi avea. Marcu 11:23‭-‬24

Un pasaj care a stârnit multă controversă și multe erezii prin interpretarea lui greșită.

Când rugăciunea ne este ascultată?

Sau de ce nu ne sunt ascultate toate rugăciunile?

Ce fel ne rugăm? Pentru ce? Și în ce scop?

Mult timp m-a frământat înțelegerea corectă a acestui pasaj. Și poate că și tu asemeni mie ai interpretat în modul ad litteram. Am nevoie de credință, să nu te îndoiești, să crezi că ai și primit ceea ce ceri și îl vei și avea acel lucru. Pare mai degrabă o capacitate de a-ți imagina și vizualiza lucrul mult dorit în rugăciune.

Unele dintre noi am fost învățate de mici să ne rugăm pentru fiecare lucru în parte de care avem nevoie. Și nu consider că este greșit.

Auzeam deunăzi într-o ilustrație povestea unei femei în vârstă văduve care a primit un ajutor de la biserică pentru a se putea descurca timp de câteva săptămâni însă din bănuții primiți în plic și-a luat o mică parte. Cel ce îi dăruise banii a fost mirat spunându-i că are nevoie de ei pentru traiul zilnic. Însă cuvintele ei l-au copleșit. „Dimineață am cerut Domnului pâine să mi dea și astăzi și El mi-a ascultat rugăciunea. Dacă aș lua bănuții aceștia toți nu m-aș mai ruga, și așa știu că rămân în dependență față de El în fiecare zi”.

Nu e într-adevăr o scuturare aceasta pentru noi, cele care ne dorim să ne asigurăm traiul pentru cât mai mult timp posibil?

Femeia își dorea să nu uite de Domnul nicio zi. Ea credea că ceea ce cere de Dumnezeu va și primi, nu se îndoia de acest lucru.

Când rugăciunea nu ne este ascultată? Atunci când există îndoială în inimă.

Pasajul acesta începe vorbind despre un munte care pe baza credinței din inima omului poate fi urnit, dar nu numai ci chiar poate să se arunce în mare.

Nu îndrăznesc să spun de la mine, ci doar pot să confirm că și eu cred în ceea ce am auzit într-un mesaj biblic pe această temă. Muntele reprezintă problema extrem de greu de urnit din inimile noastre. Într-o inimă în care își face loc și îndoiala nu putem vedea o rugăciune ascultată. Inima îndoită cere ajutor Domnului dar faptele ei sunt potrivnice.

Avem nevoie de inimi curate să putem primi ceea ce cerem. Dar nu putem avea așteptarea ca imediat ce cerem inimi curate să căpătăm schimbarea. Este nevoie de timp să recuperăm ceea ce am pierdut în relația cu Domnul până în acel moment. Trebuie să treacă un pic de timp sa capeți îndrăzneală. Cum știm că am fost iertate? Atunci când nu mai repetăm același păcat.

Când dispare îndoiala din inimile noastre? Atunci când ne armonizăm cu voia lui Dumnezeu. Putem trăi în curăție cu voia? Da, când nu facem în mod intenționat lucruri potrivnice voii lui Dumnezeu (de exemplu, Venim la biserică și mințim, sau bârfim, furăm etc).

Când rugăciunea este ascultată? Când vine dintr-o inimă curată, o inimă care nu te osândește.

Găsim în pasajul acesta o declarație care la rândul ei a stârnit controverse și erezii. Putem face declarații de credință asupra vreunui lucru creat și acesta să ni se supună? Și în această privință am fost de acord cu punctul de vedere al pastorului. Dumnezeu este Creator. Noi suntem creație. El este Singurul în măsură să aibă autoritate asupra naturii să-i poruncească și aceasta să I se supună. De ce atunci spune că dacă avem credință și nu ne îndoim putem zice muntelui să se ridice și să se arunce în mare? Noi oamenii putem cere Domnului să facă această declarație asupra muntelui din viața noastră, dar nu prin puterea, sau cuvintele noastre muntele (problema) va fi urnită, însă ne trebuie o inimă care să nu ne osândească și încredere în Cel căruia îi cerem.

Când avem inimile neliniștite? Atunci când nu cunoșteam suficient pe Domnul, ci doar din predicile de la biserică, din experiențele altora dar nu din propria relație cu El.

Mințile noastre trebuie hrănite permanent cu Cuvântul Lui – acest verset „să credeți că l-ați și primit și îl veți avea” se adresează minții. Reprezintă acea atitudine a omului care a lăsat totul în Mâna Domnului și acum merge liniștit știind că El va lucra.

Dar nu putem ști că orice rugăciune ne va fi ascultată atâta timp cât ține de pământul acesta (de exemplu, aș vrea să am locul acela de muncă, să pot face concediul acolo...) tocmai de aceea înțelept este să adăugăm „Totuși facă-Se voia Ta”.

Când rugăciunea ne este ascultată? Atunci când în relațiile noastre dăinuie iubirea.

Pasajul spune mai departe: „Și, când stați în picioare de vă rugați, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greșelile voastre” .Marcu 11:25- Isus ne-a iertat deci suntem datoare să iertăm.

Fără iertare, o inimă curată, și o minte îmbibată de Cuvânt, nu putem vedea ceea ce cerem în rugăciunile noastre.