Ce poți face cu o inimă frântă?

Rămâne încă în gândul multora această întrebare-mit: „Iubim cu inima?” 

Știm că inima este centrul ființei omenești. Știm despre ea că reprezintă cea mai mare minune- ea ne ține în viață. Secundă de secundă ea bate și ne păstrează cu suflare. Efortul pe care ea îl depune nici nu poate fi descris în cuvinte. Numai un Dumnezeu Creator Extraordinar putea face așa ceva. 

Iubim cu inima? Se pare că în creier se găsește sediul voinței, emoțiile noastre, dar considerăm că inima este cea responsabilă de capacitatea de a simți iubirea. 

Auzim diverse păreri și contradicții în ce privește acest organ responsabil de sentimentele noastre. Ba, „iubirea e emoționala, dar trebuie să fie și rațională”. Sau „ce-ți spune inima să alegi?”. Ori declarațiile acelea după care ne „topim” –„te iubesc din toată inima”.

Noi toate suntem familiare cu ele. 

Inima este centrul ființei noastre. Și de multe ori ne explicăm multele rateuri, „așa mi-a spus inima”, pentru că iubeam cu toată inima”...  

Ne place să credem că inima ne poate vorbi ce alegeri să facem, unde să mergem, ce să spunem, când și cum, pe cine să alegem. Dar voința și emoțiile sunt cele care ne dictează. Nu putem să ne ascultăm inima întrucât citim în Scriptură că: ”Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?” Ieremia 17:9

Nu putem să ne bazăm pe ceea ce ea ne spune căci ne poate înșela și de multe ori intențiile ei nu sunt cele bune.

Iubim cu inima, iubim și cu mintea după ce „îndrăgostirea oarbă” de la început trece. Dar atunci când inima ne este frântă, de consecințele alegerilor noastre, sau de cei pe care îi iubim, ce putem face?

Ce poți face cu o inimă frântă?

Aproape că știm dintotdeauna vorba aceea: „Timpul vindecă”. Dar o inimă frântă nu se vindecă prin trecerea timpului. Timpul nu are putere de vindecare, uneori agravează situația inițială. 

O inimă frântă nu se vindecă prin a spune oamenilor ceea ce a doborât-o. Surorile noastre în credință ne pot fi sprijin într-o anumită măsură dar ele nu ne pot vindeca inimile frânte. Uneori în momentele noastre de disperare putem spune ce ne apasă unor persoane nepotrivite, doar pentru a ne elibera, pentru a căuta compasiune din partea lor însă nu mereu primim aceste lucruri în schimb.

O inimă frântă nu se poate vindeca prin forțele noastre interioare. Deși auzim atât de des, „Mergi înainte. Nu te merită. Uită-l. Dumnezeu are pe cineva mai bun pentru tine” sau cuvinte de genul :”Dar tu nu ai văzut că ... Cum poți încă să mai iubești când...?” cred că multe dintre noi am auzit astfel de declarații ale celor ce spun că ne vor binele, însă în momentele acelea de grea suferință pur și simplu nu le putem primi. Chiar și noi încercăm adesea să ne propunem: „De azi nu mai...”. Nu avem atâta forță interioară să împlinim ceea ce ne promitem.

Ce poți face cu o inimă frântă dacă tu și prietenele tale nu te pot ajuta?

Teoretic știm. Trebuie să ne gândim că doar la Hristos este soluția. Că doar El ne știe situația pe deplin și ne iubește așa cum suntem. Dar practic, nu este ușor să lăsăm inima noastră frântă în Mâna Lui și să se ocupe El de vindecarea ei.

Adesea rușinea, lipsa credinței, teama ne împiedică să facem acest pas. Dar mai este și dorința noastră de a ne ține agățate de „agresor” și să continuăm să fim victime. Uneori continuăm să iubim cu o inimă frântă și asta ne frânge și mai mult.

Mereu m-am întrebat. Cum își pot iubi femeile maltratate, soții? Pur și simplu este prea dificil de acceptat. Dar se pare că așa cum unele dintre noi rămânem prinse de un „fost” care ne-a lăsat doar o „inimă frântă”, tot așa și femeile acelea rămân victime.

Am menționat mai sus că iubirea trebuie să se bazeze și pe rațiune, dar dacă deja inima ne este frântă putem doar să ascultăm acum mai mult de ea decât de emoțiile noastre.

Cuvântul este ancora ce ne poate trage la mal. Avem nevoie de Scriptură (promisiunile din Ea) să ne putem stabiliza.

De asemenea, rar ne amintim când inimile ne sunt frânte că mai sunt și alte persoane care trec pe acolo. Tendința este să ne focusăm reflectorul doar pe frângerea noastră și de cele mai multe ori să maximizăm situația mai mult decât este ea.

Uneori se poate întâmpla să rămâi cu o inimă frântă și asta să-ți fure stima de sine, să te facă să-ți asumi întreaga vină, să te mintă că nu ești suficient de bună, și să te facă să renunți la tot ce este bun în viața ta (relațiile în care ai investit, grupul de părtășie, disciplinele spirituale și uneori biserica).

Ce poți face cu o inimă frântă? Nu o lăsa să renunțe la relația cu Hristos, la slujire, la principii și valori, la standarde.

Lasă ca inima ta frântă, răscumpărată de Hristos pe cruce, să fie o jertfă vie înaintea Lui. Vindecarea vine doar de la El. 

Ajută-ne Isus să ne lăsăm inimile frânte în Mâna Ta și adu-le Tu vindecare. Amin.