Pusă Deoparte.

O nouă carte citită cu ajutorul Domnului din cadrul proiectul Slujitori Încercați al Fundației Magna Gratia. "Învierea și Viața ta"scrisă de Mike McKinley - o carte profundă, o continuare a celei anterioare: "Patimile lui Hristos". Cartea are doar 10 capitole, scrise în mod simplu, clar și care poate atinge și inima ta. Iată întrebările acestei cărți și răspunsurile pe baza a ceea ce am citit. 1. În capitolul 3 al cărții lui, Mike McKinley menționează 3 implicații ale învierii lui Hristos în ce privește pacea pe care o avem cu Dumnezeu. Care sunt acestea?  Să fim Smeriți Să ne Rugăm Să fim Curajoși.  2. Care sunt cele 3 feluri în care autorul afirmă că Duhul Sfânt împuternicește misiunea bisericii pe parcursul cărții Faptelor Apostolilor (cap5)? Ce relevanță crezi că ar trebui să aibă acestea asupra practicii evanghelistice și misionare?  El le dă curaj credincioșilor El îi îndreaptă pe cei credincioși către oamenii care au nevoie de Evanghelie El le dă o viață nouă...

  Într-o perioadă dificilă din viața mea a venit un Cuvânt din partea Domnului care mi-a spus: „Scoală-te, suie-te la Betel și un răspuns, scot dumnezeii străini din viața mea”. Ciudat mesaj și fără să îl explic poate nu va rezona și cu voi.  Am vrut să îl împărtășesc întrucât nu cred că sunt un caz singular în această situație. Pasajul de unde am primit Cuvântul acesta „tulburător și revelator” se găsește în Biblie, Geneza 35. Aici aflăm povestea lui Iacov, fiul Isaac și al Rebecăi care o viață întreagă fuge de Esau, de Laban și acum de locuitorii Sihemului. O viață întreagă trăiește cu o binecuvântare furată de la fratele său. O mare parte din viață slujește pentru cele două soții ale lui. Este înșelat de Laban, socrul său. Și plătește scump pentru neascultarea promptă de a se întoarce la Betel unde făcuse Legământ cu Dumnezeul părinților lui și unde promisese că dacă Domnul va fi cu el în călătoria sa, Dumnezeul lui Israel va fi Dumnezeul lui. Plătește cu durerea singurei l...

Se apropie o nouă sărbătoare a Paștelui. Spunem noi, Sărbătoarea Creștinătății. Nu scriu prea des despre Paște, pare mai ușor să scrii despre Naștere decât despre Săptămâna Patimilor ...dar totuși la capătul lor există o Înviere glorioasă a Mântuitorului nostru Isus Hristos. Azi scriu pentru că am citit o carte care mi-a schimbat perspectiva asupra a cine mă vedeam raportat la evenimentul acesta. Știm că toate cele 4 Evanghelii vorbesc despre Patimile și Învierea Domnului Isus, însă Luca deși nu a fost prezent, din tot ceea ce I s-a povestit , și din tot ceea ce a cercetat ne relatează într-un mod mult mai profund zilele de chin, răstignirea și apoi minunata Înviere a lui Isus. Cartea pe care am citit-o m-a ajutat să văd cu care dintre personajele scenelor acestora mă identific. Aici găsim, evrei, ucenici, femei, romani, farisei, pe Pilat, Irod, vedem pe un anume Simon din Cirena, pe acel Nicodim cu care Domnul se întâlnise să-i vorbească despre necesitatea nașterii din nou. Vedem sut...

  Limba noastră, mădularul cu care rostim binecuvântarea și blestemul. În limbă stă puterea de a zidi sau dărâma. Câte cuvinte pe care ni le-au spus unii oameni pe care îi iubeam ne-au dărâmat? Dar de câte ori cuvintele noastre nu au dărâmat oameni care ne iubeau? Cuvintele noastre sunt prețioase atunci când le rostim spre zidire și spre gloria lui Dumnezeu. Însă sunt și momente când acestea sunt atacate de dușmanul nostru, gata la pândă să ne înșface. Este un lucru minunat să ne rugăm și să rostim înaintea Domnului cuvinte de laudă, să aducem înaintea Lui cererile noastre, să ne mărturisim păcatele și să mijlocim pentru cei dragi. Însă în ce privește rugăciunea de pocăință și de mărturisire este de preferat să o rostim doar în gând. De ce? Dumnezeu nu ne interzice să ne rugăm cu glas tare, vameșul a zis doar: „Ai milă de mine, păcătosul”. Nu a fost nevoie de mai mult, căci Domnul i-a văzut inima smerită. Ana, mama lui Samuel în timp ce stătea proșternută în Templu, „vorbea în ini...

Laitmotivul ultimelor luni, al evenimentelor, discuțiilor, relațiilor, mesajelor biblice ascultate a fost o inimă îndurerată din pricina alegerilor făcute și a consecințelor lor. Încă am pe birou o carte pe tema suferinței neterminată din care am extras câteva idei într-un articol anterior.  Se întâmplă ca atunci când scriu, în acele minute să fiu transpusă din cotidian în realitatea poveștii mele, lucru care mă face să uit tulburarea din inima mea, sau tristețea , dezamăgirea.  Când scriu este eliberare, ce transmit mă rog mereu însă să fie binecuvântare pentru voi cele care vă luați câteva minute să citiți. Am descoperit de mai mulți ani că fără suferință nu este creștere spirituală. Însă adesea m-am întrebat dacă suferința mea îi aduce glorie Domnului sau este o consecință a alegerilor mele greșite? Știu că Domnul este cu noi și în încercări, și în falimentele noastre, și nu ne lasă nicio clipă singure deși ne simțim frecvent părăsite. Însă atunci când nu ne învățăm lecțiil...

Simți că acum în viața ta este încă un capitol neînchis? Sau poate l-ai închis tu din pricina durerii de a mai aștepta un răspuns? Ai fi gata să Îl lași pe Dumnezeu să vină acum să îl deschidă? Să fii expusă la tot ceea ai reprimat poate în luni sau ani de zile, și ai sperat că timpul va vindeca rănile? Ești tu gata să ți se dea pe față rugăciunea fără răspuns, lacrimile amare vărsate care par să fi fost trecute cu vederea de Dumnezeu, sau chiar uitate? Te simți în stare să faci față redeschiderii rănii tale cele mai adânci, pe care cu timpul ai ajuns să o consideri, normalitatea vieții? De ce te întreb? Pentru că întrebarea aceasta se află și în inima mea. Și o dată ce am auzit povestea femeii din Sunem, despre care citim în Biblie în 2 Împărați 4, m-am transpus și eu acolo. Necazul femeii din Sunem devenise unul cu care se obișnuise atât de mult încât nici nu mai pomenea înaintea lui Dumnezeu despre el. Ai un asemenea necaz pentru care ai renunțat să te mai rogi? Ai o asemenea dorinț...

De ce scriu atât de mult despre Suferință? Pentru că și eu mă alătur unui foarte cunoscut autor care s-a întrebat: „De ce este îngăduită suferința? Care este rolul ei în mod specific? Este suferința o pedeapsă divină pentru păcatele noastre?” Încă nu am terminat cartea însă deja am putut să înțeleg puțin din firul ei roșu. În primul rând ar fi bine să vedem distincția dintre durere și suferință. Am mai împărtășit despre subiectul acesta la un moment dat însă acum abordarea e puțin diferită. Durerea este capacitatea fizică pe care ne-o încredințează Dumnezeu, celor mai mulți dintre noi să putem să ne ferim de pericole. În timp ce dădeam filă cu filă din cartea aceasta descopeream cât de prețioasă este „durerea” și cât de abili am ajuns cu tehnologia să încercăm să o anihilăm. Sunteți de acord cu mine că la orice durere pe care o întrevedem ,suspectăm că ar putea apărea deja găsim un „leac”? Ori o pastilă, sau altfel de metode cum le-am zice noi „băbești”? Întrucât avem posibilitatea ...

Iubirea este o stare de spirit înălțătoare. Atunci când iubești totul îți pare minunat. Lumea e mai bună. Oamenii sunt frumoși, fără atâtea defecte. Natura pare să-ți vorbească la orice pas. Te bucuri de tot ceea ce te înconjoară. Dar mai ales, vezi doar partea pozitivă a persoanei care ți-a câștigat inima. Nu zic că trăim într-un basm, deși unii așa par prin pozele de pe rețelele de socializare însă cu siguranță totul are altă formă și alt gust decât cel pe care un om „neîndrăgostit” îl vede, simte și percepe.  E frumoasă iubirea, nu? Te smulge parcă dintr-o realitate crudă și te înalță împreună cu persoana iubită deasupra a ceea ce ne înconjoară. Poate pe undeva exagerez în exprimare, dar de multe ori am văzut ceea ce acum exprim în cuvinte. Atunci când nu mai contează decât „el”, ooo nimic nu mai poate schimba percepția noastră. Pur și simplu suntem în stare să îi dedicăm totul, lui. De multe ori din exces de zel, confundăm în mod grav „iubirea” cu „obsesia” dar niciodată nu sun...