Pusă Deoparte.

Zilele acestea am participat la un curs de studiu inductiv al Bibliei unde am parcurs tema binecuvântării și blestemului cea care a guvernat peste viețile celor 3 patriarhi: Avraam, Isaac și Iacov. Am fost copleșită de frumusețea Cuvântului lui Dumnezeu și de înțelesul Lui atunci când cauți să îl studiezi, citind și meditând asupra Lui. Deși prin mila Domnului am citit Biblia de câteva ori, nu am înțeles până anul acesta importanța studiului inductiv. Am încercat și urmat diverse metode de studiu pe diferite cărți ale Bibliei, sau pe anumite tematici, la recomandarea unor oameni mai tari decât mine în credință însă nu a fost îndeajuns. Într-adevăr studiul biblic inductiv cere timp, cere concentrare, cere atenție, cere credință, cere răbdare, cere putere să te agăți de Autorul Lui. Și observ că lupta este mare atunci când știu că vreau să am acest tip special de citire și studiu și mai ales când mă străduiesc să fiu la zi cu planul de studiu. Dar prin mila Domnului, primesc și biruință....

  Charles Spurgeon și Mike McKinley au fost ultimii doi autori cărora le-am citit cărțile din programul pentru lucrători: "Sfaturi pentru lucrători" și "Patimile lui Hristos". Mai jos am răspuns întrebărilor din recenzie. 1. În capitolul 3 al cărții lui, Spurgeon vorbește despre lucrătorii de succes și face referire insistent la predicarea simplă a Evangheliei în toate lucrările bisericii locale. Sunteți de acord? De ce da, sau de ce nu?  Da. Sunt de acord că Evanghelia trebuie predicată nu doar clar ci și învățătura să fie clară. Însă predicatorul cât de bine ar vesti Cuvântul dacă ascultătorii nu iubesc Evaghelia nu o vor prețui.  2. Care sunt câteva dintre condițiile necesare pentru un studiu sau o lectură bună a Scripturii, potrivit lui Spurgeon (cap 12)?  Spurgeon spune că trebuie să venim cu o minte trează, să Îl rugăm pe Dumnezeu să ne întărească ochii înainte să ne îndreptăm privirea spre lumina veșnică a Scripturii, trebuie să medităm asupra pasajelor citit...

  O bogăție de har să redescoperi o oază de hrană pentru suflet în ascultarea mesajelor biblice. Este foarte ușor să cădem în capcană, să considerăm hrană necesară doar predicile online și să nu mai deschidem Scriptura. Dar eu nu mă refer la acest lucru. Ba chiar și atunci când citim Cuvântul și nu avem o claritate asupra înțelesului Lui, la îndemână ne stau mereu comentariile biblice, unele dintre ele de o calitate superioară dar tot nocive pot deveni întrucât ne „mulțumim” cu părerile documentate și argumentate ale unor oameni în domeniu, dar Duhul Sfânt nu pare să aibă nimic de zis, întrucât nu Îl întrebăm. Cuvântul este hrana sufletelor noastre. Isus i-a răspuns: „Este scris: ‘Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.’” Luca 4:4 – dar să nu ne lăsăm înșelate și împlinite de ascultarea multor predici, fără să deschidem Biblia, zilnic sau de citirea unor comentarii atunci când ar trebui să Îi cerem Duhului Sfânt să ne reveleze înțelesul ...

Atunci când Dumnezeu lucrează... Aș putea adăuga... „când nu vezi, când nu te aștepți, când crezi că te-a uitat, când ți-ai pierdut credința și prin cine nu îți poți imagina.” Da, atunci Dumnezeu lucrează. Și dacă prima dată, poți să spui: „Wow, nu mă așteptam, și  consideri că a fost o excepție modul în care Și-a arătat Mâna Sa puternică. A doua oară când se întâmplă fix la fel, mai poți pune sub îndoială că Domnul are modurile și oamenii Lui de care se folosește pentru a-Și trimite binecuvântarea? Sunt o persoană foarte sceptică. Și cu greu sunt surprinsă de un alt om cu vreo surpriză. Aș putea spune că am primit un dar, să anticipez unele lucruri pe care acesta le va face. Însă atunci când se întâmplă să fiu „uimită” de cineva și de modul în care alege să mă surprindă, mai ales când deși mă cunoaște de ceva vreme, nu-mi mai știe trăirile, durerea, apăsarea sufletească, totuși Domnul trimite acea persoană și mă binecuvântează prin ea, nu pot decât să zic: „Asta numai Domnul știa”...

  Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om și i-a zis: „Unde ești?” El a răspuns: „Ți-am auzit glasul în grădină și mi-a fost frică, pentru că eram gol, și m-am ascuns.” Geneza 3:9‭-‬10 ‬ Încă de la începutul lumii, omul a încercat joaca de-a v-ați ascunselea cu Dumnezeu. A crezut că se poate ascunde departe de ochii Domnului. David însă ne adeverește: „Unde mă voi duce departe de Duhul Tău și unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo; dacă mă voi culca în Locuința morților, iată-Te și acolo” Psalmul 139:7‭-‬8 ‬ Nicăieri nu putem să ne ascundem de privirea Domnului. El este Creatorul nostru. El este Stăpânul. „TU știi când stau jos și când mă scol și de departe îmi pătrunzi gândul. Știi când umblu și când mă culc și cunoști toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul”. Psalmul 139:2‭-‬4 ‬ Acesta este Dumnezeul nostru, Cel de ochii căruia au crezut Adam și Eva că se pot ascunde și Cel de care credem chiar și no...

În ultima vreme încerc în mod intențional să îmi umplu timpul și să îmi hrănesc sufletul cu un Cuvânt din partea Domnului. Deunăzi am auzit un îndemn al unui pastor către femeile participante la acea întâlnire despre povestea lui Naomi care și-a zis Mara (Amărăciune). De ce Crinul din vale? Pentru că crinul este o floare ce reprezintă puritatea și delicatețea, al cărei mireasmă unică te îmbie. De ce din vale? Pentru că în viețile noastre de credință nu ne aflăm mereu pe culmi. Dar să nu uităm că valea se află la poalele oricărui munte. Ce asemănare poate fi între Naomi și Crinul din vale? Viața acestei femei poate fi regăsită de multe ori și printre noi, cele din secolul 21. Naomi avea tot ceea ce își dorea, cum am zice noi, era împlinită. Dar deodată, s-a trezit fără pic de stabilitate. Și-a pierdut soțul, fiii, locul natal, stabilitatea financiară și a rămas goală pe dinăuntru. Atunci a hotărât să-și schimbe singură numele, în Mara (Amărăciune). Viața zdruncinată din temelii a lui Na...

O palmă grea care te face una cu pământul. Care îți fură orice nădejde că mai poți înainta Sau că mai poți schimba ceva. O palmă grea e atunci când crezi că intențiile îți sunt bune, pline de dragoste și defapt se dovedesc lipsite de empatie și pline de egoism. Cum să nu ne dăm seama și să mergem înainte fără ezitare? Cum să ne justificăm deciziile ca fiind bune când ele sunt încărcate de posesivitate și lipsă de înțelepciune? Fiecare avem la un moment dat un punct zero în care toată viața pare să se afle la o răscruce de drumuri. Pe care drum să meargă? Indicatoarele nu ne prevăd ce ne așteaptă dar drumurile pavate cu intenţii bune nu duc spre împlinire sufletească. Filosofez? Ce palmă grea ți-a dat viața să crezi că nu te mai poți ridica și înainta? Familia? Locul de muncă? O relație? O prietenie? Un vis?  Oricare ar fi nu poți rămâne în punctul zero al vieții tale. Este mult mai ușor să ne complacem în stările noastre, să ne plângem de milă decât să apelăm la Domnul, să ne plecă...