Ai stat vreodată sub apă mai mult decât erai pregătită să-ți ții respirația?
Ce ai simțit atunci? Un nod în gât, lipsa aerului și poate că acele câteva secunde ți-au părut ore.
Nu îmi doresc să îți amintesc evenimente neplăcute sau chiar nefaste din viața ta. Însă am făcut analogia între lipsa oxigenului și cea a comunicării.
Cel puțin așa o percep eu.
Glumele acelea proaste ale copiilor mai mari de a te băga cu capul sub apă unde pentru câteva secunde simțeai că nu mai ai aer, m-au făcut să le asociez cu lipsa comunicării într-o relație, de orice fel ar fi ea.
Eu cred despre mine că sunt dependentă de comunicare. Pentru mine comunicarea este asemenea aerului pe care îl respir. Când nu există reciprocitate, apare sentimentul înfiorător al lipsei de oxigen, ca atunci când ești sub apă.
Noi ca fete și femei suntem ființe relaționale și predispoziția noastră este spre a vorbi, povesti, analiza. Dacă aceste lucruri esențiale lipsesc într-o relație în care am investit sentimente, ajungem unele dintre noi cu o predispoziție spre panică să ne simțim „sub apă”.
Mi-ar plăcea să existe un set de reguli pe care să le aplicăm și să ne descotorosim de momentele acelea cărora unele dintre noi le facem cu greu față. Mi-ar plăcea să nu mai ajungem să simțim sentimentul acela de lipsă de oxigen sufletesc atunci când aștepți o veste, sau când ți-e dor.
Dar nu s-a inventat câțiva pași minune prin care să scapi de problemă.
Panica, anxietatea, tristețea exagerată nu sunt lucruri pe care să ni le dorim și cărora să le dăm voie să co-existe cu noi. Ele trebuie anihilate. Trebuie smulse fără milă și aruncate. Doar că de multe ori prind forme atât de prietenoase încât nu ne dăm seama cât de periculoase sunt.
Dar există Cineva mai presus de puterea omului care îți șoptește minciuna că eliberarea și vindecarea stă în tine. El este Isus, care spune „Lucrul acesta este cu neputință la oameni, dar nu la Dumnezeu, pentru că toate lucrurile sunt cu putință la Dumnezeu.” Marcu 10:27b
Ce ne rămâne să facem? Să credem: „Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută”. Evrei 11:6 b
Credem asta? Credem că există eliberare și vindecare de lipsa de oxigen sufletesc atunci când nu primim ceea ce așteptăm? Sau nu avem puterea să așteptăm momentul potrivit și nu aici și acum? Înțelegem noi oare că uneori ne complacem în a trăi în gândurile noastre și nu vedem tot ceea ce avem, vedem doar ceea ce nu primim?
Există Cineva care poate aduce eliberare și putere de vindecare pentru fiecare dintre noi care ne simțim sub apă din cauza emoțiilor ce ne conduc. Numele lui e Isus.
Comentarii
Trimiteți un comentariu