Treceți la conținutul principal

O ultimă privire în trecut

Anii se scurg repede, mai ales în secolul 21 în care ne aflăm noi. S-a dus 2021. Nici nu ni l-am dorit, dar unii îl regretăm. Unora le-a adus și momente faine pe care le păstrează în cutia cu amintiri. Altora le-a produs pierderi, dezamăgiri, multe lacrimi și decizii dificile.

2021 indiferent cum l-am perceput fiecare a fost îngăduit de Dumnezeu, și pentru bucurii și pentru suferință. 

La început de an construim mereu rezoluții. Avem așteptări peste măsură. Visăm totdeauna la mai bine deși știm că sigur că ne îndreptăm spre vremurile sfârșitului. Și nu, nu o zic din pesimism. 

Nu știm când se va întoarce Domnul Isus însă, știm că trebuie să ne pregătim în fiecare zi pentru întâlnirea cu El.

Da și în timp ce facem asta ne trăim zilele îngăduite aici pe pământ ca pentru Domnul. Nu mereu ne iese, pentru că gândurile noastre și planurile noastre nu coincid cu ale Lui. 

Avem rezoluții bune an de an, nimic de zis. Până la urmă nu e rău să visăm, dar multe dintre ele nici nu Îl au central pe Isus. 

Îmi aduc aminte de lucrurile pe care mi le doream eu la început de 2021. O cât de entuziasmată eram. Și ce fain am început, cu cât elan și cât de repede a început să se vadă că nu prea sunt de acord cu modul în care vrea Domnul să împlinească rezoluțiile mele (de altfel în mare parte spirituale).

În ziua în care Domnul mai adăuga un an la existența mea am conștientizat cine sunt, slăbiciunile și ce trebuie să fie diferit în 2022. Am plâns cu amar, am cerut har și putere și am nădăjduit într-un mai 2022 altfel.

Dar iată că nu mai e mult și mă apropii de ținta setată anul trecut... se apropie cu ajutorul Domnului o nouă zi în care El va mai adăuga un an vieții mele. Cât de aproape sunt de împlinirea rugăciunii făcute Domnului? Este inima mea întreagă a Lui? Sau se vede progresul în mod deslușit în privința asta?

Sau am și uitat ce am cerut pentru că mi-am urmat cursul vieții cu tot ce a venit după el?

Pentru mine asta e o ultimă privire în trecut...

Nu știu unde ești tu... mai aproape de țintă sau ai ratat-o de mult? 

Niciun proces nu este ușor nici măcar în așa cum numit noi, lucrurile banale, cu atât mai puțin în cele spirituale. Parcă e prea greu să ne recunoaștem zilnic neputința de a merge mai departe singure. Parcă e prea greu să spunem „Capitulez, am mers destul așa pe brânci...” Când chiar o să trăiesc? O să zburd și o să zbor ca vulturii chiar și în mijlocul încercărilor, nu doar în bucurii?

Deobicei ne facem retrospectiva la finele anului. Devenim melancolice, analitice și uneori ne deprimă gândul că nu suntem mai aproape de țintă sau mai rău, am și uitat de ea. 

Sfârșitul lui 2021 am vrut să îl petrec ferit de atâtea analize care să îmi răpească bucuria că nu mai sunt singură. Egoist, nu? Am lăsat să treacă anul... ca să arunc acum o ultimă privire în trecut și cu mintea limpede să pot vedea la rece unde sunt, spre ce mă îndrept și unde e Domnul în tot acest proces? Este lângă mine, în spatele meu sau înainte?

Poate te-ai gândit și tu la asta... când ai pășit bucuroasă, plină de speranță în 2022... Unde este Isus? Aș vrea pentru fiecare dintre noi ca răspunsul să fie "Înaintea" noastră. Nu lângă, nu în spatele nostru. Sau așa cum îmi tot apare în minte ilustrația aceea, El să fie la volan și noi în dreapta. 

Vorbesc clișeic? Dacă suntem creștine de ceva vreme devine parcă un dat firesc să ne setăm aceleași rezoluții, să pornim cu același entuziasm și să sperăm cu toată inima că anul ce ne stă în față va fi minunat cu Domnul. Și nici după 1 lună pasiunea aceea trece, mai ales când nu e venită din Duhul Sfânt și nici nu cerem putere de la El să învățăm să ne disciplinăm.

O ultimă privire în trecut... în 2021. Haideți să lăsăm acolo tot ce ne-a ținut departe de Domnul și să ne recunoaștem neascultarea, nesupunerea față de El și să Îi cerem nu ca 2022 să fie mai bun ci noi să ne apropiem mai mult de El anul acesta.

Aceasta e rezoluția mea pentru 2022. Am cerut multe și specifice anul trecut și m-am pierdut în ele. Haideți să păstrăm o țintă clară, citeam despre țelul unei anumite pagini creștine din social-media: Curaj, Dragoste și Sfințenie. Cum să le dobândim? Le putem noi fabrica? Sunt trei valori pe care le putem primi doar rămânând în Hristos și sub conducerea Duhului Sfânt. Doar așa. 2022 va fi mai bun pentru că ne va aduce mai aproape de Hristos.

Domnul să ne ajute.

Fiți binecuvântate cu prezența Lui în fiecare zi a acestui an. Amin.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...