Zilele trecute povesteam cu cineva drag despre modul în care ne cunoscusem. Am făcut o analiză a ceea ce eram atunci, și cum lucrurile s-au schimbat acum. Ceea am înțeles după mai bine de un an a fost și concluzia acestei persoane. O persoană directă, și pricepută la sfaturi. Dar nu a fi direct și a te pricepe la sfaturi te ajută să câștigi un om și o prietenie. Aplic și în viața mea sfaturile pe care le dau altora?
Aici se dă defapt bătălia din inimă. Ne pricepem multe dintre noi să dăm sfaturi, poate am crescut în familii evanghelice, sau am întâlnit pe Domnul din adolescență, am citit multe cărți creștine, nu am lipsit la nicio întâlnire de grup mic de studiu și rugăciune, de la evanghelizări, am răspuns mai mereu prezent slujirii. Însă tot ce am învățat și sfătuim cu toată încrederea pe alții, aplicăm și în viețile noastre?
La un moment dat va veni și momentul în care noi vom fi în vale, și tot ce am sfătuit pe alții, se va vedea dacă am crezut cu toată inima mai întâi pentru noi.
Fiecare dintre noi avem domenii în care ne simțim mai slabe, și chiar suntem, domenii în care mai avem mult de lucrat și unele pe care încă nu le-am predat din mâinile noastre, Domnului. Fiecare zi primită de altfel este o șansă pentru rededicare.
În fiecare zi avem posibilitatea să ne pocăim de sfaturile pe care le oferim cu toată puterea dar în care noi însene nu credem, când vine încercarea sau apare ispita.
Avem datoria dată de Dumnezeu, noi cele răscumpărate prin Sângele lui Hristos să sfătuim pe cele mai tinere decât noi, să le fim un exemplu. Însă de multe ori datoria ia locul realei încredințări. La ce mă refer? Știm că trebuie să fim lumină, și sfătuim pe alte fete cum să fie lumină, cum să vorbească, cum să gândească, cum să se comporte în diferite situații prin care și noi am trecut la un moment dat, dar când noi însene trebuie să aplicăm pe noi sfaturile oferite constatăm că mică ne este credința, puterea, teama sfântă despre care cerem altor fete să le ia drept fruntarii pentru viețile lor.
Sunt pricepută la sfaturi, am învățat în aproape două decenii de când L-am întâlnit pe Hristos. Dar adevărata credință nu se vede în mulțimea sfaturilor ci în vale.
E ușor să deschidem gura și să spunem lucruri dobândite în multele ore de studiu biblic, rugăciune și grup mic însă cât din ceea ce știm teoretic și credem cu toată ființa noastră și trăim?
Nu, nu arunc cu piatra. Mă uit întâi la mine. Mă pricep la sfaturi oo, și câte am ... și din atâta știință îmi „permit” chiar să le spun cu „superioritate”. Dar cu ce sunt eu mai sus decât tine care nu ai trăit într-o familie evanghelică, sau nu ai cunoscut pe Hristos de mică? Sau nu ai avut prieteni care să te învețe Adevărul lui Dumnezeu?
Nu sunt cu nimic mai specială eu. Am primit doar Har să mă nasc poate mai devreme decât tine, sau să Îl cunosc pe Hristos înaintea ta și asta ar fi trebuit să mă smerească nu să mă îngâmfe și apoi să dau sfaturi pe care atunci când eu trebuie să le aplic să falimentez total.
Poate că la un moment dat ai trecut și tu pe aici...
Și poate că înțelegi ce scriu.
Dacă în urmă cu mai bine de un an vorbeam cu superioritate, dădeam sfaturi pe care eu nu le aplicam.. acum unde sunt?
Trebuie curaj să ne smerim, să recunoaștem cine suntem și nu cine credem că suntem. Poate că de aici începe schimbarea pentru fiecare dintre noi, întâi cu mine.
Domnul să se îndure de noi, să ne ajute să ne cercetăm, să ne pocăim și să învățăm să credem întâi pentru noi ceea ce sfătuim pe alții.
Comentarii
Trimiteți un comentariu