Treceți la conținutul principal

Căci despărțiți de Mine...

"Căci despărțiți de Mine... nu puteți face nimic". Biblia (Evanghelia după Ioan, cap 15,versetul 5 B).

Multe dintre voi cunoașteți deja acest verset (poate că este unul dintre cele de Aur - memorate din copilărie). Dar poate pentru unele dintre voi este un verset sau citat nou și interesant.

Ei bine, este Cuvântul insuflat al lui Dumnezeu (mai exact sunt vorbele Domnului Isus Hristos).

Dar să puteți înțelege mai bine contextul trebuie să vă scriu tot versetul: "Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic" Ioan 15:5

Înțelesul acestei ilustrații este că Isus este Vița. Noi, cele ce credem în El și Îl avem ca Mântuitor suntem mlădițele.

Isus ne spune că dacă rămânem în El și în cine rămâne El aduce multă roadă (roadă care se traduce prin creșterea credinței noastre, și prin aducerea altor suflete la cunoașterea lui Hristos).

Însă se pare că această este o condiție - rămânerea în El face posibilă roada. Dar despărțite de El nu putem face nimic.

De aici a pornit și gândul inspirat de Domnul pe care vreau să- l împărtășesc cu voi. 

De ce fac asta? Pentru fiecare persoană care se regăsește în povestea mea și care are nevoie de încurajare, de mustrare uneori, de ridicare în situația în care se află. 

Pentru voi cele care acum treceți prin încercări pe care nu le înțelegeți (știu cum este). Am încă momente când mă gândesc că altfel putea fi mersul lucrurilor (spuneam într-un articol anterior) că atunci când lucrurile merg ca pe roate nu este o garanție că Hristos este acolo. 

Poate și tu ai crezut la fel ca mine. Poate așa ai crescut cu încredințarea asta... Dacă ai pace înseamnă că Domnul e acolo, dacă nu ai... Sigur e vrăjmașul care te ispitește. 

Nu neg faptul că trebuie să avem pace în legătură cu lucruri de sine stătătoare precum (mântuirea, nașterea din nou). Însă lucruri pe care sistemul lumii pune accent precum (condiția financiară, pregătirea profesională, trecutul unei persoane întoarse la Hristos) acestea nu au voie să ne umple inima de neliniște cum că Dumnezeu nu este acolo. 

Vorbeam cu cineva luna trecută și îmi zicea "Vrei pace? Păi cum poate fi pace când vrăjmașului nu îi convine să știe că alți doi oameni au decis să se unească înaintea Domnului și să meargă împreună pe cale?" 

Îmi spunea că dacă toate ar merge ca pe roate, ar trebui să-mi pun problema. Mai am nevoie de Hristos dacă toate merg perfect? 

Cum mai crește credința în mijlocul încercării? 

Poate că pe moment am încercat să accept. Dar pe parcurs am văzut din nou cum vrăjmașul atacă decizia mea și se luptă să mă doboare și să mă facă să renunț aruncându-mi în față motive pe care sistemul lumii le dorește rezolvate că altfel nu se poate. (dintre cele menționate mai sus) 

Dragelor, am plâns zile în șir. Am avut momente în care am văzut cum cedam la nivel emoțional când vedeam cum se luptă vrăjmașul cu mine, și mi se părea că Dumnezeu îmi stă împotrivă. 

Domnul era acolo. A fost în fiecare zi și este. Dar câtă lupte pierdute, însă nu și războiul. 

Altfel îmi imaginam perioada aceasta... Altfel îmi doream să decurgă lucrurile. Să nu mă tulbur de nimic. Să fie totul numai lapte 🥛 și miere 🍯.

Nu doar că nu a fost așa, ba chiar vrăjmașul a lovit și în trăinicia relației dar Dumnezeu e bun și ne poartă de grijă. Dar să nu credeți că fără încercări se poate.

Am descoperit perioada aceasta că credința mea se baza pe palpabil. Când nu am avut un om pe care să mă bazez am picat în deznădejde (și nu treptat ci brusc).

A venit vremea fix acum să îmi transfer toată încrederea asupra Domnului... Acum când visam să trăiesc fără griji. Nu. Nu se poate. Pentru că o familie nu înseamnă viață fără griji. Și nu se poate construi fără Hristos. "Dacă nu zidește Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzește Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzește" .Psalmul 127:1.

Credem oare cu adevărat asta? "Căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic" .

Nici profesional, nici personal, nici spiritual, nici în familie.

Doar cu El putem zidi o casă, doar cu El putem aduce multă roadă. 

Ajută - ne Doamne. 🙏🙌

Ajută-ne pe noi toate cele care Te avem pe Tine ca Mântuitor și Domn personal să credem din toată inima: "căci despărțite de Tine nu putem face nimic.".

Fiți binecuvântate 🙏🙌

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...