Februarie

 

Februarie. A doua lună din an. Ultima lună calendaristică de iarnă. Perioada cu cele mai multe schimbări meteorologice.

Cea mai scurtă lună din an. Și supranumită luna iubirii.

Încă din prima zi a lunii radiourile sunt din nou asaltate de febra marii sărbători ce bate la ușă. Dedicații muzicale și nu numai, milioane de cadouri, care mai de care să ia privirile și să taie răsuflarea și intense pregătiri pentru cei care vor să transforme ziua iubirii, în cea mai frumoasă și memorabilă zi a vieții lor (sau cel puțin așa speră). Până la urmă e doar o zi în calendar. Se vrea să fie ziua în care parcă toți își amintesc să-și zică Te iubesc, deși până atunci au părut aproape invizibili.

O zi în care casele adolescentelor și tinerelor se umple de plușuri vorbitoare, trandafiri roșii și bomboane. Iar pentru cei mai cu dare de mână cu petreceri, excursii, cine romantice.

Se pregătesc un an pentru marea zi, se numără zilele și când fila din calendar arată 14 (azi) ... toți intră într-o frenezie. Magazinele sunt asaltate, florăriile nu mai fac față cererilor (mare vânzare au azi). „Îndrăgostiții” aleargă pe străzi în căutarea celei mai frumoase surprize pentru el sau pentru ea. Deși dacă mă întrebați pe mine, aș spune că dacă tot e despre iubire, el ar trebui să o surprindă pe ea, și nu invers.

Toți au stat nerăbdători în așteptarea lui 14. Până la urmă o zi ca toate celelalte. Pentru unii motiv de cheltuială și ieșire din confort. Pentru alții, o zi în care se simt parcă obligați să fie în pas cu lumea. Se mai găsesc și unele fete/femei care doar tânjesc după cele povestite până acum. Fără un iubit cine să le facă o surpriză? Privesc cu jind la prietenele lor care își laudă iubiții atât de ingenioși și originali în ale cadourilor.

Însă mai există o categorie de persoane pentru care luna februarie, este a doua lună din an, o lună dificilă de iarnă, cea mai scurtă și care nu are nicio semnificație în ale iubirii. Nu sărbătoresc nici 14 și nici 24, al nostru Dragobete. Doar privesc în jur, observă și văd atâta rătăcire creată de o tradiție păgână despre un Cupidon care aruncă săgeți în diverse persoane cărora le predestinează viețile.

Chiar credem noi în săgeți vrăjite care fac doi oameni să se îndrăgostească, care nu s-au văzut niciodată, sau care nu se puteau suporta până când săgeata fermecată i-a atins? Chiar putem să credem că viețile ne pot fi controlate de un „îngeraș ”drăguț cu o săgeată care nu are altă treabă decât să vâneze bărbați și femei pe care să-i săgeteze cu romantism și pasiune?

Tu în ce categorie te găsești?

Dar știți că din nefericire, și noi cei care ne numim creștine am fost prinse în mrejele acestei iluzii? Am ajuns să ne comportăm și noi asemeni turmei, în loc să ne luptăm împotriva curentului.

Este greu să stăm împotrivă. Credem sau nu în 14 februarie, ne „supunem” valului și nu ne mai luptăm să îl dominăm.

14 vă bate acum la ușă. Îi deschidem și îl primim ca pe un oaspete de seamă sau îl alungăm amintindu-ne că nu avem nevoie de niciun „îngeraș romantic” (nici nu există așa ceva) care să ne prezică cine ne va fi sortitul... și nici de o zi pe an în care să ne manifestăm afecțiunea?

Dacă Domnul Isus este în inimile noastre dragostea Lui ar trebui să curgă din noi spre cei pe care îi prețuim, și nu în modul „pervertit” al lumii ci în modul hotărât de Inițiatorul Iubirii, Dumnezeu.

Îmi doresc ca Februarie să ne amintească să ne întoarcem privirile dinspre realitatea ce ne izbește și să ni le ațintim spre Hristos.