Pusă Deoparte.

„Călătoria creștinului” a lui John Bunyan ne prezintă un moment în care personajul nostru plecat la drum cu entuziasm și cu hotărâre, ajunge în impas. Prietenii pe care îi dorea alături în călătorie îl dezamăgesc și îl abandonează în Mlaștina Deznădejdii.  Nici nu o observase. Ea era acolo. Se avântase spre Cetatea Luminii dar nu a observat scările care să îl ferească de alunecare.  Și iată-l cum se afundă în mocirlă fără scăpare din cauza poverii de păcate pe care o poartă în spate. Îi cere tovarășului Slab de înger să îl scoată dar acesta se salvează și își vede de drum. Nu vede nici o ieșire. Nu este nimeni care să îl vadă. Și strigă „Ajutor”  ... și deodată două mâini mari și puternice îl ridică ca și cum nu ar fi cântărit destul. Îi aruncă pe el o găleata de apă curată și rece să îl învioreze și îi spune: „Sunt aici. M-ai chemat”. Creștinul în timp ce își revine , conștientizează că trăiește și îl întreabă: „Cine ești”. I se spune clar și răspicat „M-ai chemat și sun...

  Am mai vorbit despre teste și lecții ale credinței care ne stau înainte pentru a putea crește în asemănare cu Hristos. Am menționat la un moment dat în urma unei discuții cu un consilier biblic cum că există două termeni care definesc suferința :pain (durere), suffering (suferință). Am văzut diferența dintre cele două (durerea este cea pe care ne-o producem singure din cauza alegerilor noastre), suferința (vine în urma ascultării de Hristos în timp ce lumea are alt sistem de valori). Am vizionat zilele trecute un video despre motivul pentru care Hristos tace atunci când noi tot stăruim de El să ne răspundă. Și concluzia era că profesorul nu vorbește în timpul testelor. Toate aceste gânduri mi le-a reamintit Domnul perioada aceasta și puse la cap la cap, asemenea unui puzzle au căpătat o formă.  Lecțiile neînvățate sunt de 3 ori mai grele. Crezi și tu asta? Stai să vezi la ce mă refer. Atunci când trecem printr-o situație fără ieșire (de menționat din pricina alegerilor noast...

Relațiile interpersonale pentru noi fetele sunt ca aerul pe care îl respirăm. Oricât de introverte am fi, totuși inima noastră simte nevoia relațiilor. Unele dintre noi căutăm prietene bune, oameni cărora să ne putem confesa, altele ne dorim o intimitate mai mare în dorința de a ne crea familii. Nu știu în ce categorie te afli tu însă fie că ai trecut prin ambele, sau ai ales una sau cealaltă, un lucru este sigur, nu putem trăi singure, fără relații.  Eu sunt avidă după relații. Nu pot sta singură nici măcar atunci când chiar aș avea nevoie de o pauză.  Însă dragelor, cea mai de preț relație pe care ar trebuie să ne-o dorim este cea cu Mântuitorul Isus Hristos.  Vorbeam deunăzi cu tatăl meu și într-un anumit moment am ajuns la concluzia că noi, suntem Mireasa lui Hristos. Însă Mireasa poartă deja numele soțului ei, deja este luată (așa cum spunem noi). Mireasă îi vom fi în cer Domnului. Acum însă ce suntem? Noi ca și Biserică? Suntem logodnice.  Ce rol are o logodnic...

  Am primit provocarea de a studia cartea și filmul animat „Călătoria creștinului” pentru un proiect la biserică. Poate părea simplu la o primă vedere. Nu citisem cartea până acum. Văzusem doar animația, de altfel foarte fain realizată, care ilustrează pe înțelesul copiilor viața de creștin. Dacă la început era doar un proiect la care știam că trebuie să ofer timp și studiu, pe parcurs am conștientizat că era cu mult mai mult de atât, călătoria creștinului este și a mea. Cartea aceasta minunată a lui John Bunyan, a doua cea mai citită din lume nu este doar o poveste ci prezintă pe înțelesul oricui cum devine un om creștin. M-a fascinat și încă simt la fel. Capitol de capitol studiat descopăr tot mai mult și mai clar cum viața personajului din poveste devine a mea. Asemeni lui fiecare ne naștem în Cetatea Pierzării, care ne condamnă la distrugere și moarte (departe de Hristos). Fiecare dintre noi avem povestea noastră, a întâlnirii lui Hristos. Pentru unele dintre noi, printr-o vizi...

  Peste 3 decenii și o mare de necunoscut în față. Cum s-a ajuns aici? Când credem că totul se rezumă la a fi „acasă”, acolo unde Domnul ne cheamă să ne apropiem de El, vine și momentul de răscruce. Ani de urcușuri și coborâșuri. Slujire. Prietenii. Dare de socoteală. Cuvânt adevărat. Viață. Și o decizie care să rupă toată ordinea acestor lucruri. Fiecare dintre noi suntem chemate să nu stăm la mila nimănui ci să ne facem partea. Trecem prin vremuri în care toate lucrurile par să se așeze apoi a vine seceta... o secetă resimțită pe care o resimțim pe toate planurile și care treptat ne usucă fiecare strădanie de a înainta doar pentru că așa trebuie. Ai trecut pe aici nu? Când nu mai găsim plăcere determinare, bucurie ci doar obișnuință, frustrare, dezamăgire ... Ce să facem Putem ignora? Ne marchează? Poate că pe termen scurt nu vom resimți. Ne angrenăm în diverse proiecte personale, pentru Domnul ce nu ne permit să ne oprim din drum. Cred că înțelegi ce spun. Dar a venit timpul... ...

" Atributele lui Dumnezeu" a devenit o lucrare de referință pentru perioada modernă în cadrul mișcării evanghelice. Pink analizează dovezile biblice ale fiecărui atribut al lui Dumnezeu. Autorul Arthur W Pink a fost de origine englez , convertit la 22 ani. Majoritatea scrierilor sale au fost publicate ca articole în revista lunară Studies in The Scriptures (1922-1953). " Temelia oricărei cunoașteri autentice a lui Dumnezeu trebuie să fie o înțelegere foarte clară a atributelor Sale perfecte", spunea Pink. Pornind de aici, voi prezenta câteva din atributele lui Dumnezeu descoperite. 1. În capitolul dedicat Suveranității lui Dumnezeu, autorul susține că aleșii Lui, cei mântuiți, sunt plasați într-o stare necondiționată. Cum argumentează el caracterul necondiționat al acestei stări prin contrast cu starea condiționată în care Adam și Eva au fost plasați după creație?  Autorul menționează că primii doi oameni au fost plasați de Dumnezeu într-o stare condiționaționată du...