Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din martie, 2020

Povestea mea nu este despre mine.

          Din momentele grele, profunde, sensibile, și uneori înverșunate se nasc gânduri, idei, cuvinte pe care încerc să le aștern aici. Ele sunt menite să vă încurajeze, sau să vă îndemne și pe voi să rămâneți cu privirea la Isus.  Am citit ceva cărți în toți anii aceștia legate de viața creștină, spirituală, identitate ca și copii ai lui Dumnezeu, despre relații și de multe ori a părut că doar le-am lecturat.  După ani și ani observ cum multe lucruri din cele descoperite atunci, ies acum la iveală mustrându-mă, cercetându-mă, punându-mă la colț, amintindu-mi, sau încurajându-mă!  De aici s-a născut gândul „Povestea mea nu este despre mine.” Dar despre cine poate fi?  Am crezut în urmă cu mai bine de un deceniu că stiloul se află în Mâinile Celui mai Iscusit și talentat Scriitor. Un Artist care mânuiește cu grijă penița și așterne cele mai de neimaginat lucruri, și nu pentru că și imaginează că pot fi ci pentru că deja le-a gândit...

Cine trăiește defapt în tine?

Cine trăiește defapt în Tine? Corintul sau Hristos? O carte scrisă de pastorul Cristian Barbosu. Este studiu aplicativ pe întâia Epistolă a lui Pavel către Corinteni care poate fi citită și aprofundată atât individual cât și în grupurile mici. Voi prezenta câteva idei din cele 15 capitole și două sau uneori trei întrebări desprinse din întrebările destinate grupului mic. „Creștinismul nu înseamnă călugărie, să ieși și să te izolezi ci înseamnă  o viață trăită pentru Hristos.” Aici ni se prezintă după cum vedem: Sfințirea pozițională care este lucrarea exclusivă a lui Hristos în noi prin Sângele Lui- El în locul meu și astfel am devenit sfântă. Sfințirea practică-ce am primit de la Hristos să fac să crească și să aduc rod pentru El în viața de credință. Credincioșilor din Corint nu le-a fost deloc ușor să schimbe stilul de viață din trecut. Tocmai de aceea.. Care a fost cea mai grea schimbare din viața ta când te‐ai întors la Domnul? Când cel rău nu mă poate dărâm...

Ce ești tu, Dragoste?

Mi s-a lansat o provocare zilele trecute. Dacă tot încerci în fiecare lună să citești măcar o carte creștină, "De ce nu ai face o recenzie? Să împărtășești cu noi ce ți-a atras atenția." Și am acceptat! Așa că am să încerc să schițez ideile din cartea „Love Defined” -tradusă în română „Ce ești tu, Dragoste?”. Cartea este scrisă de Kristen Clark și Bethany Baird, două surori și prietene care la rândul lor au fost provocate să împărtășească experiența lor în ce privește perioada de celibat, curtare și căsătorie. Această carte m-a trecut prin toate emoțiile posibile, de la suspans, bucurie, admiraţie, la tristețe, curiozitate, lacrimi. Dar a meritat. Am citit-o în două săptămâni și aș putea spune că  modul în care gândesc și acționez acum se datorează lucrurilor descoperite în ea. Bun, haideți să pornim la drum prin cele 18 capitole.  Cartea este structurată pe metode, modele, pași clari și practici de urmat pentru fiecare etapă: celibat, curtare, căsătorie. Începem cu Metoda ca...

Postul - armă, luptă, victorie!

Am început anul acesta cu provocarea de a citi câte o carte creștină pe lună. Până acum am trecut prin trei. Și cea din urmă a răspuns unor întrebări pe care le aveam de mai de mult despre Post. Știm toate că Postul nu este o opțiune ci o îndatorire a fiecărui credincios, urmaș al lui Hristos. Doar că dacă nu știm ce reprezintă, care îi este scopul și pentru cine îl ţinem, ne este greu să punem acest timp deoparte și ușor, ușor ne dezicem de această atribuție. Ani la rând am crezut că postul înseamnă să mă abțin de la o masă, două sau trei pe zi și să nu beau apă. (postul negru). Dar cu timpul s-au mai adăugat și alte valențe ale lui.  Post înseamnă și să pun acel timp deoparte pentru Domnul renunțând nu doar la acestea ci la orice îmi provoacă plăcere/dependență (cum ar fi rețelele de socializare). Asta s-a întâmplat în urmă cu ceva ani, dar nici acum nu am renunțat la pauzele (post) de Facebook, Instagram și uneori de Tv.  Postul este o armă împotriva eului meu, în ...

Uite-L pe TATA

        Cu adevărat imaginea aceasta valorează mai mult decât 1000 de cuvinte.  Mi-a rămas în minte de ceva timp și acum cred că este momentul propice să încerc să îi dau un nume. Mă duce cu gândul la uriașul din viețile noastre din zilele acestea. "Atunci a ieșit un om din tabăra filistenilor și a înaintat între cele două oștiri. El se numea Goliat, era din Gat și avea o înălţime de șase coţi și o palmă. Pe cap avea un coif de aramă și purta niște zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă. Avea niște tureci de aramă peste fluierele picioarelor și o pavăză de aramă între umeri. Coada suliţei lui era ca un sul de ţesut și fierul suliţei cântărea șase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui. 1 Samuel 17:4‭-‬7 – Apăsătoare priveliște. Cine poate să îi stea împotrivă? Era un uriaș ca și cel care pare de nebiruit perioada aceasta în România (chiar dacă este doar microscopic vizibil) iată ce putere are.  Dar în lupta c...

Minte hrănită sănătos

    Mintea este locul cel mai atacat de armele Vrăjmașului.  În fiecare zi este ademenită, ispitită, învăluită în tot felul de stări, minciuni și gânduri care o pot dobori. Suntem responsabile fiecare dintre noi de modul cum o apărăm.  Pentru că da, Duhul Domnului este în noi și ne păzește, dar noi ne facem direct răspunzătoare de lucrurile cu care o alimentăm zilnic.  Poate că tu nu simți tot așa de puternic atacurile celui rău asupra minții tale, poate că pentru tine este mai ușor să le gestionezi.  Dar suntem diferite, unele mai puternice, altele mai slabi. Și asta datorită alimentației oferite minții noastre.  Cu ce ți-ai hrănit mintea azi? Ai lăsat televizorul, rețelele sociale, teama să ţi-o umple sau Cuvântul, timpul de părtășie, ajutorarea cuiva în nevoie, încrederea în Suveranitatea lui Dumnezeu? Ne putem hrăni mintea cu lucruri aparent bune, de folos, dar care în final să vedem că au fost dăunătoare și ne-au furat încrederea î...

Doar Har..

Doar har. Tot ce trăiesc e doar Har. Să încep ziua neliniștită, în lacrimi, cu frământări... și apoi în timp ce merg spre gară să iau trenul spre muncă să simt razele soarelui cum îmi umple fața de lumină ..e doar Har. Să simt cum mă copleșește pacea Lui în minte și inimă deși nu am făcut nimic să le merit ..e doar Har. Să pot privi un nou răsărit e doar Har. Să meditez la Cuvânt și să mă rog ..să văd cum toate se așează ca un puzzle ...e Har. Cu ce am contribuit eu?  Poate că nu mă așteaptă o zi ușoară la birou.. poate vin vești care s-ar putea să-mi fure liniștea dobândită cu doar câteva ore în urmă. Și totuși dacă nu am căzut ..dacă încă merg înainte...înseamnă că am primit har. Înseamnă că Tatăl Ceresc mă iubește cu mult peste cât pot eu înțelege. Dacă inima și mintea se liniștesc brusc printr-un gând venit de Sus, și o rugăciune... e doar Har. Când mă întorc spre casă, poate apăsată de stări, emoții, sentimente, care nu ar trebui să fie acolo..dar o melodie primi...

Influencer-ul Smerit.

Suntem tot mai captivate de celebritate, de o  viață fără griji, de siguranța tuturor lucrurilor. Sunt oameni care ar face orice să nu trebuiască să ducă lipsă de ceva.  Și de când cu trendul acesta numit „viață socială” parcă nu mai putem trăi fără să avem un cont pe vreo rețea de socializare, aprecieri și followeri. Îți sună cunoscut? Și mie... Și totuși citeam azi din Matei 8 trei versete și cât de actuale pot fi pentru perioada în care ne aflăm. Iată. „Când a văzut Isus mulțimea din jurul Lui, le‑a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării. Atunci un cărturar (evreu învățat, tălmăcitor al Legii) s‑a apropiat și I‑a zis: – Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge!  Însă Isus i‑a spus: – Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să‑Și plece capul.” Matei 8:18‭-‬20 – Așa-i că este profund pasajul? ‬ Iată ce am extras de aici care să se plieze pe ideea acestui articol. Isus deși este Fiul lui Dumnezeu, urmat...

Adevăratul Virus.

Am evitat atât de mult să scriu despre acest subiect.  Dar parcă își cere dreptul să iasă la lumină . Dragilor, acestea sunt doar gândurile mele adunate în ultima perioadă.  Se tot vorbește despre acest virus, peste tot, tv, radio, internet (rețele de socializare), prin gări. M-am săturat. Tot ce face mass-media nu este să informeze, și să prevină ci să sădească panică în mințile și inimile oamenilor.  Lumea s-a împărțit în mai multe categorii. Unii oameni au ajuns să golească rafturile supermarketurilor de alimente pentru a-și face provizii în caz de carantină. Alții sunt izolați la domiciliu și nu au voie să iasă decât cu permis pentru a-și face cumpărăturile.  Alții sunt total indiferenți și fac haz de fiecare nouă metodă apărută pentru combaterea lui.  Iar unii stau pe genunchi și cer eliberare de la Domnul, trimit mesaje pentru chemare la unitate în post si rugăciune pentru toți credincioșii din lumea întreagă.  Tu în ce categorie te regăse...

Tu ai învățat lecția?

De o bună bucată de timp vezi cum lucrurile par că se așează unul câte unul. Și tot ce ți-a furat zâmbetul de pe chip, pacea din inimă și dorința de a mai crede în "the best is yet to come" (ceea ce este mai bun urmează) pare că s-a voalat asemenea unui film foto. Pare că nimic nu poate să mai disturbe ceea ce te-ai luptat împreună cu Domnul să construiești. Oare?  Uneori când lucrurile încep să ne meargă bine, uităm că este exact timpul în care trebuie să ne pregătim pentru vremurile de încercare. Pentru suferință, lipsă de răspunsuri la rugăciuni și lacrimi. Pentru test. Acum este timpul să ne „încărcăm” de Duh Sfânt și de putere pentru ce urmează.  Nimic nu este întâmplător. Toate au scop. Și acela este să „ne sfințească”. Nu vorbesc acum din postura de „Eu vă dau lecții”. Vă spun și vouă cum mă cercetează pe mine Domnul și cum îmi îmbărbătează inima.  Da, fix când credeam că „ce bine îmi merge”... a venit testul. Ai învățat lecția? Nu este prima dată când trec ...

N-am timp! Fă-ți timp!

             Cea mai populară scuză pentru orice ...este? Ați ghicit: „N-am timp!” Nu am fost o persoană activă și prea implicată în proiecte care să presupună poate mai mult decât efort intelectual. Așa că dacă te regăsești în firea mea, mă înțelegi. Sunt o persoană statică, nu fac sport decât dacă înseamnă să alerg după vreun autobuz sau tren, ori mers pe jos (mai rar). Și poate de câteva ori pe an în acțiunile cu, copii la biserică. Și totuși de ce mă plâng de timp? Pentru că a fost o vreme când cea mai mare parte din zi mi-o ocupa statul în fața televizorului sau laptopului la filme.. Și nu îmi făceam timp pentru lucrurile cu adevărat importante. Viața trecea pe lângă mine! De un an jumătate ”N-am timp” a devenit, „Îmi fac timp” naveta de aproape două ore zilnic spre locul de muncă mă obligă să-mi fac timp pentru ce am pierdut până acum.  Nu am crezut că drumul cu trenul poate deveni din corvoadă, o binecuvântare. Nu știu cum aș fi pu...

Renunț la iubire pentru o Dragoste mai mare

Îmi plac jocurile de cuvinte. (în scris). Dar în limba română nu au atâta impact ca și în engleză. "I give up love for a Greater Love" -Renunț la iubire pentru o Dragoste mai mare.  Pare doar o repetare de termeni care au aceeași substanță, dar este mai mult de atât. Iubirea este diferită de dragoste.  Iubirea înseamnă îndrăgostire, simpatie, atracție, zâmbete, gesturi drăguțe, ne este de mare ajutor când vrem să exprimăm că inima nu își mai încape în piele de fericire prin cele două cuvinte: „Te iubesc”. Și totuși se are în centru pe ea. Dragostea are o profunzime cu mult mai mare, nu este ceva pământesc. Nu se rezumă doar la un zâmbet larg, cuvinte faine ci înseamnă renunțare, răbdare, iertare, credință, așteptare, bucurie (diferită de fericire) și sacrificiu. Dragostea nu se are pe ea în centru ci pe celălalt.  De ce renunț la iubire pentru o Dragoste mai mare? Pentru că Dragostea merită. Iubirea este de multe ori egoistă, nu se gândește decât la binele ei, ...