Pusă Deoparte.

  „Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc”. 1 Corinteni 13:11  1 Corinteni 13 – capitolul dragostei, poate unul dintre cele mai cunoscute din Biblie însă analizat doar pentru anumite părți ale lui. Versetul 11 pare să întrerupă firul capitolului. Nu mai vorbește despre dragoste ci despre maturitate. Ce legătură au acestea cu subiectul? La ce se referă autorul când spune: „când eram copil vorbeam,  gândeam și simțeam” asemenea unui copil? Pare să fie de la sine înțeles că un copil se diferențiază de un om mare, matur în vorbire, gândire și simțire. Atât timp cât suntem copii biologic vorbind, este normal să avem un anumit limbaj copilăresc, să gândim și să simțim asemeni vârstei. E aproape normal să ne supărăm din orice. Să ne luăm jucăriile și să plecăm. Să nu înțelegem mereu ceea ce ni se spune. Să nu învățăm prea ușor din greșeli și să le tot repetăm. Să exagerăm orice stare d...

Un alt titlu care trezește poate o curiozitatea minții și inimii noastre. "Chiar dacă nimeni", ce? Ce vrea să spună? O altă carte din seria celor primite în cadrul proiectului celor de la Magna Gratia. Vă pot spune atât ... "Chiar dacă nimeni" a fost scrisă de un frate creștin tânăr care a înțeles ce este Evanghelizarea, scopul ei și cui i se adresează. Ryan Denton a slujit ca păstor în Rezervația Navajo înainte de a demara lucrarea Christ in the Wild Ministries. 1. Care este argumentul central al autorului, pe care se bazează afirmația sa că evanghelizarea biblică este întotdeauna eficace, indiferent de felul în care răspunde o persoană la ea. Ești de acord? Dacă nu, de ce nu? (cap 2) Da, pentru că scopul evanghelizării este gloria lui Dumnezeu, ce are loc de fiecare data când ducem Evanghelia la cei pierduți. Scopul evanghelizării nu este mânturirea lor, pentru că mântuirea este de la Domnul, nu de la predicator. 2. De ce afirmă autorul că mișcarea evanghelică mod...

  Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: ‘Ridică-te și aruncă-te în mare’ și dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi și primit, și-l veţi avea. Marcu 11:23‭-‬24 Un pasaj care a stârnit multă controversă și multe erezii prin interpretarea lui greșită. Când rugăciunea ne este ascultată? Sau de ce nu ne sunt ascultate toate rugăciunile? Ce fel ne rugăm? Pentru ce? Și în ce scop? Mult timp m-a frământat înțelegerea corectă a acestui pasaj. Și poate că și tu asemeni mie ai interpretat în modul ad litteram. Am nevoie de credință, să nu te îndoiești, să crezi că ai și primit ceea ce ceri și îl vei și avea acel lucru. Pare mai degrabă o capacitate de a-ți imagina și vizualiza lucrul mult dorit în rugăciune. Unele dintre noi am fost învățate de mici să ne rugăm pentru fiecare lucru în parte de care avem nevoie. Și nu consider că este greșit...

  Domnul Isus prin aducerea în ființă a Noului Legământ a cumulat toate poruncile Vechiului Testament într-una singură pe care o știm cu toții, fie evanghelici, fie neevanghelici.  „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.’ Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Matei 22:37‭-‬39 ‬‬‬ Cele două se întrepătrund, nu pot fi despărțite una de cealaltă făcând referire la iubirea pe verticală față de Dumnezeu, Creatorul, Stăpânul, Tatăl și iubirea pe orizontală – iubirea pe care o primim să o și oferim celor din jur. Această poruncă atât de bine cunoscută a creat multă controversă de-a lungul veacurilor. De multe ori ne-am eschivat lipsa noastră de dragoste prin faptul că nu putem iubi pe aproapele nostru întrucât trebuie mai întâi să ne iubim pe noi însene. Este atât de șireată capcana vrăjmașului.  Cum să iubesc dacă nu mă iubesc? De ...

Rămâne încă în gândul multora această întrebare-mit: „Iubim cu inima?”  Știm că inima este centrul ființei omenești. Știm despre ea că reprezintă cea mai mare minune- ea ne ține în viață. Secundă de secundă ea bate și ne păstrează cu suflare. Efortul pe care ea îl depune nici nu poate fi descris în cuvinte. Numai un Dumnezeu Creator Extraordinar putea face așa ceva.  Iubim cu inima? Se pare că în creier se găsește sediul voinței, emoțiile noastre, dar considerăm că inima este cea responsabilă de capacitatea de a simți iubirea.  Auzim diverse păreri și contradicții în ce privește acest organ responsabil de sentimentele noastre. Ba, „iubirea e emoționala, dar trebuie să fie și rațională”. Sau „ce-ți spune inima să alegi?”. Ori declarațiile acelea după care ne „topim” –„te iubesc din toată inima”. Noi toate suntem familiare cu ele.  Inima este centrul ființei noastre. Și de multe ori ne explicăm multele rateuri, „așa mi-a spus inima”, pentru că iubeam cu toată inima”......