Pusă Deoparte.

Ce paradox și cât de adevărat este Cuvântul și cum se împlinește întrutotul.  Lucrurile după care tânjim sunt pofte, pofte ale inimii ce se războiesc cu Duhul Sfânt. Ne e greu sa ne ținem poftele în frâu. Dar ferice va fi de noi când se întâmplă. Pentru că atunci când ni le împlinim ne alegem doar cu, confuzie, dezamăgire, vinovăție.  Pofta nu împlinește nimic ,ea doar creează iluzii. Iluzii după care alergăm ca după apă în deșert. Ai simțit și tu asta? Greu este să nu poți face tot ce vrei, pentru că Duhul Sfânt nu permite dar și când sari zidul pus de El crezând că nu te poți vătăma?  Dincolo de zid ce este? O iluzie... că vei fi fericită pentru o clipă, că vei ști pe pielea ta de la ce a trebuit să te abții? Că îți va oferi satisfacție? Și când tot ce poate oferi este doar dezamăgire, tristețe. Puteai fi liniștită dincolo de zid fară să atingi iluzia dar nu ai putut să te abții și ai căzut. Zidul era acolo sa te apere, nu sa îți facă rău. Zidul avea scop de scut, dar t...

  Social media ne-a invadat viețile. Dacă nu avem cont pe orice site de socializare, nu existăm. Nu-i așa? Știu și eu  cât de dificil este să păstrăm un echilibru între viața mea reală și cele din online. Mult pun la îndoială că ceea ce găsim acolo este și real, si chiar și în cazul celor creștini. Nimeni nu-și spală rufele în văzul tuturor și apoi să și le întindă să aibă ceilalți priveliște. Fiecare dintre noi ne străduim să afișăm cele mai frumoase poze cu noi, despre cine suntem, ce aspirații avem, ce ne place... Nu văd pe nimeni să se plângă de cât de grea îi este viața sau că ar fi supărat pe Domnul pentru lucrurile prin care trece. Clar Domnul nu este responsabil pentru alegerile noastre cele mai neînțelepte și proaste. Doar noi înșine. Viețile noastre sunt furate de social media și de comparația pe care o facem cu ceea ce vedem. Am și eu conturi pe două canale de socializare și acestea în dorința de a sluji acele fete și femeie cărora mesajul meu din postări le ajunge ...

  Vorbeam deunăzi despre singurătate. Se pare că devine laitmotivul lunii septembrie. Cred că nimic nu este la întâmplare, toate un scop și dacă acest gând mi l-a pus Domnul pe inimă trebuie să îl împărtășesc. Poate și tu treci pe aici, sau poate ai trecut deja. Poate și tu ai simțit la un moment dat că ești atât de singură încât parcă la nivel fizic nu mai puteai respira. Eu am simțit asta. Și știm în teorie că noi creștinii nu trăim prin simțire ci prin credință, însă vedem de atâtea ori cum emoțiile devin stăpâne pe noi și nu noi asupra lor. Este o luptă zilnică cu sentimentul singurătății. Pentru unele dintre voi, mai aspră, pentru altele mai puțin. Însă într-un punct ne întâlnim toate. Ne-am simțit singure și am avut impresia că nimeni nu poate înțelege asta. Ești de acord cu mine? Măcar o dată în mod acut am simțit fiecare dorința de a schimba cumva macazul și de a nu ne mai simți singure. Fiecare cu metodele ei. Uneori singurătatea este dată de lipsa cuiva drag care nu mai e...

Marea majoritate a tinerilor urăsc această perioadă. Pare să nu aducă altceva decât tristețe, lacrimi, dezamăgiri chiar depresie. Urâm singurătatea și nu îi înțelegem rostul, cel puțin pe termen lung. Probabil că și tu ca și mine măcar într-un anume moment ai fost frustrată. Ți-ai dorit să se termine și să poți trece la pasul următor. Să simți ceva, ceva care să te pună în mișcare, în minte, inimă și trup. Dar parcă cu cât tânjeai mai mult după schimbarea aceasta care ți se părea normală, cu atât ea abia se mai întrezărea în orizontul tău. Ai simțit asta? Te-ai simțit atât de singură încât să spui, că important e să te bucuri de un moment de ne singurătate chiar dacă asta te-ar putea costa mult în relația ta cu Domnul? La ce mă refer? Să nu mai aștepți timpul și persoana din planul Lui pentru tine ci să alegi tu ceea ce se încadrează în anumite tipare ale tale. Eu am trecut pe aici. Și nu o dată. Din nefericire nu este ușor să aștepți când nu înțelegi scopul așteptării. Și haideți fim ...

„Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate fi ascunsă. Și nimeni nu aprinde o candelă ca s‑o pună sub un obroc, ci o așază pe un sfeșnicar și astfel luminează pentru toți cei din casă. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să‑L slăvească pe Tatăl vostru Care este în ceruri”. Matei 5:14‭-‬16 ‬‬‬ Câta profunzime se găsește în aceste trei versete. Multe dintre noi am citit și recitit pasajul acesta și am auzit multe predici pe baza acestuia.  Cuvintele aparțin Mântuitorului nostru, Isus Hristos. „Isus le‑a vorbit din nou, zicând: – Eu sunt Lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în întunecime, ci va avea Lumina vieții”. Ioan 8:12  Isus este Lumina lumii, iar noi creația Sa avem în noi Adn-ul Lui, și avem menirea să fim Lumină.  Dumnezeu nu ne-a creat să fim lumină ca să ne stingem. Așa cum versetul ne relatează nimeni nu aprinde o candelă, o lumânare în casă ca mai apoi să o...

O nouă carte a lui Spurgeon prin care ni se explică pas cu pas care este calea spre mântuire.  Charles Spurgeon a fost un predicator baptist, englez, cel mai citit din istoria Bisericii. Ce este Evanghelia? Care este mesajul ei? Cum poate fi omul mântuit? Pe ce cale? Întrebările la care vom primi răspuns pe parcursul ei. „Esența Evangheliei este răscumpărarea, iar esența răscumpărării este jertfa substitutivă a lui Hristos”, spunea Spurgeon. Pornind de aici vă prezint mai jos câteva idei desprinse din carte. 1. Autorul afirma de la începutul cărții că aceia "care predică jertfa substitutivă a lui Hristos  predică Evanghelia, orice alte greșeli ar face și cei care nu o predică ispășirea, orice altceva ar predica, pierd din vedere miezul și esența mesajului divin". Sunteți de acord cu acest sumar al învățăturii Bibliei? De ce da, și de ce nu?  Sunt de acord cu Spurgeon. Evanghelia este Vestea ce buna care cuprinde 2 mari realități: jertfa substitutivă (Domnul Isus, Fiul l...