Pusă Deoparte.

  „Sub apă”. Ai stat sub apă până acum? Și nu mă refer la acele momente bănuiesc eu, minunate, când faci snorkeling, admirând frumusețea vegetației și faunei submarine. Ai stat vreodată sub apă mai mult decât erai pregătită să-ți ții respirația? Ce ai simțit atunci? Un nod în gât, lipsa aerului și poate că acele câteva secunde ți-au părut ore. Nu îmi doresc să îți amintesc evenimente neplăcute sau chiar nefaste din viața ta. Însă am făcut analogia între lipsa oxigenului și cea a comunicării. Cel puțin așa o percep eu. Glumele acelea proaste ale copiilor mai mari de a te băga cu capul sub apă unde pentru câteva secunde simțeai că nu mai ai aer, m-au făcut să le asociez cu lipsa comunicării într-o relație, de orice fel ar fi ea. Eu cred despre mine că sunt dependentă de comunicare. Pentru mine comunicarea este asemenea aerului pe care îl respir. Când nu există reciprocitate, apare sentimentul înfiorător al lipsei de oxigen, ca atunci când ești sub apă. Noi ca fete și femei suntem fi...

Zilele trecute povesteam cu cineva drag despre modul în care ne cunoscusem. Am făcut o analiză a ceea ce eram atunci, și cum lucrurile s-au schimbat acum. Ceea am înțeles după mai bine de un an a fost și concluzia acestei persoane. O persoană directă, și pricepută la sfaturi. Dar nu a fi direct și a te pricepe la sfaturi te ajută să câștigi un om și o prietenie. Aplic și în viața mea sfaturile pe care le dau altora?  Aici se dă defapt bătălia din inimă. Ne pricepem multe dintre noi să dăm sfaturi, poate am crescut în familii evanghelice, sau am întâlnit pe Domnul din adolescență, am citit multe cărți creștine, nu am lipsit la nicio întâlnire de grup mic de studiu și rugăciune, de la evanghelizări, am răspuns mai mereu prezent slujirii. Însă tot ce am învățat și sfătuim cu toată încrederea pe alții, aplicăm și în viețile noastre? La un moment dat va veni și momentul în care noi vom fi în vale, și tot ce am sfătuit pe alții, se va vedea dacă am crezut cu toată inima mai întâi pentru ...

Anii se scurg repede, mai ales în secolul 21 în care ne aflăm noi. S-a dus 2021. Nici nu ni l-am dorit, dar unii îl regretăm. Unora le-a adus și momente faine pe care le păstrează în cutia cu amintiri. Altora le-a produs pierderi, dezamăgiri, multe lacrimi și decizii dificile. 2021 indiferent cum l-am perceput fiecare a fost îngăduit de Dumnezeu, și pentru bucurii și pentru suferință.  La început de an construim mereu rezoluții. Avem așteptări peste măsură. Visăm totdeauna la mai bine deși știm că sigur că ne îndreptăm spre vremurile sfârșitului. Și nu, nu o zic din pesimism.  Nu știm când se va întoarce Domnul Isus însă, știm că trebuie să ne pregătim în fiecare zi pentru întâlnirea cu El. Da și în timp ce facem asta ne trăim zilele îngăduite aici pe pământ ca pentru Domnul. Nu mereu ne iese, pentru că gândurile noastre și planurile noastre nu coincid cu ale Lui.  Avem rezoluții bune an de an, nimic de zis. Până la urmă nu e rău să visăm, dar multe dintre ele nici nu Îl ...