Treceți la conținutul principal

Să fie...

Când am început să citesc Geneza mi-a fost tare greu să Îl văd pe Isus încă din primele pagini despre Creaţie motiv pentru care am început să aprofundez şi iată ce am descoperit.

Dumnezeu Creator, Înţelept şi Suveran a creat totul în mod perfect din nimic, doar prin rostirea cuvintelor  “Să fie ... şi a fost” . Extraordinar! Dumnezeu nu a făcut nici un efort  pentru a crea nimic din tot ce vedem şi în zilele noastre. Şi când ne gândim că Pământul este singura planetă în care există viaţă, unde omul poate supravieţui pentru că are aerul necesar, apă şi hrană. 

Omul  a fost creat după Chipul şi Asemănarea Trinităţii. După Chipul lui Dumnezeu, nu înseamnă că Dumnezeu are trup, ci după natura Lui, cu minte, voinţă şi sentimente.

Omul se deosebeşte de toate vieţuitoarele apei, cerului şi pământului  prin faptul că are capacitate de a înţelege, vorbi, gândi, simţi, transmite ceea ce simte.

Dumnezeu după ce a creat primii doi oameni, parte bărbătească şi femeiască i-a binecuvantat şi le-a dat porunca “să crească şi să se înmultească şi să umple pamantul”. Dumnezeu în toată întelepciunea Lui a creat oamenii diferiţi cu însuşiri diferite şi pentru scopuri diferite. Oare nu privim ca pe un lucru  absolut normal naşterea noastră, şi capacitatea de a putea înţelege lucrurile şi a putea lua decizii, a avea grijă de noi şi de familie?

Dumnezeu nu a creat primii doi oameni şi apoi i-a abandonat în grădină. El le-a dat în grijă locul în care se aflau. "Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră."

Primii oameni nu au făcut şcoală să înveţe cum să aibă grijă de o grădină sau cum să aibe grijă de animale. Dumnezeu le dăduse deja înţelepciunea pentru a putea face aceste lucruri.

Dumnezeu i-a binecuvântat pentru că binecuvântarea Lui însemna purtare de grijă şi protecţie. De aceea în zilele noastre, în bisericile evanghelice copii când sunt mici primesc binecuvântarea din partea lui Dumnezeu prin punerea mâinilor pastorilor peste ei. Când suntem în Mâna Domnului suntem în siguranţă, ca un prunc la pieptul mamei lui.

Dumnezeu a creat totul din nimic, şi iată cum se încheie versetul 31 din primul capitol "Dumnezeu a zis ... Şi a fost. Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune."

Acelaşi Dumnezeu care a zis "Să fie" şi a făcut toate lucrurile foarte bune în creaţie, le poate face şi în vieţile noastre acum. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...