Treceți la conținutul principal

Unică



Zilele trecute m-a inspirat o discuție cu cineva să scriu despre acest subiect. M-a impactat atât de mult încât nu am putut să nu vă împărtăşesc.

Subiectul ar putea fi unul vast. Dar ideea pe care aş vrea să o surprind este că fiecare este unică. Suntem create în mod particular fiecare dintre noi.

Fiecare dintre noi este înzestrată cu cel puțin un talent. Una are ureche muzicală şi voce, alta se pricepe să fotografieze. Una ştie să deseneze, alta este pasionată de medicină. Una face lucruri hand-made.

Suntem create în mod diferit. Gândim şi simțim diferit şi în asta constă unicitatea noastră.

Suntem create după Asemănarea Tatălui nostru deci în mod perfect. "Apoi Dumnezeu a zis: 'Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră;  Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut." (Geneza 1:26-27)

Nu avem voie să ne comparăm cu celelalte fete pentru că dăm dovadă de nemulțumire față de modul în care am fost concepute. Este ca şi cum am spune Creatorului nostru "Nu îmi place cum mai făcut! De ce eu nu am ... sau nu sunt ca şi...?" Este o insultă la adresa Dumnezeului nostru.

Dar cum putem trăi puse deoparte în aspectul acesta? Fiind mulțumitoare lui Dumnezeu pentru cum ne-a creat, învățând să apreciem talentele celorlalte şi acceptând că suntem diferite. O schimbare nu se produce peste noapte dar tocmai de aceea Îl avem pe Domnul Isus de partea noastră care ne dă voință, putere şi înfăptuire. Şi fiecare are acel ceva al ei.

Din nefericire este foarte uşor să ne victimizăm atunci când oricât ne străduim, de exemplu să cântăm şi vedem cum altora le iese foarte bine iar noi nu ne putem ridica la acel nivel începem să le copiem şi ne pierdem unicitatea. Iar acest fapt ne va afecta atât pe noi însene cât şi pe cele pe care practic devenim invidioase.

Aşa că accceptă-te aşa cum eşti, fii mulțumitoare pentru ce a pus Domnul special în tine şi investeşte în acel lucru.

Cu ce talent te-a înzestrat pe tine Dumnezeu?

Tu cum alegi să fii unică sau o copie a altcuiva? 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...