Treceți la conținutul principal

Virtute neglijată



Nu de mult am auzit o predică despre un subiect nu foarte dezbătut de creştinii practicanți.

Mă gândesc că cea mai importantă virtute este pocăința însă cea mai puțin dezbătută însuşire a unui om care Îl cunoaşte pe Dumnezeu, este ospitalitatea.

Este un subiect care mă frămăntă de mult timp şi acum i-a venit momentul să iasă la lumină.

"Să nu dați uitării primirea de oaspeți, căci prin ea au găzduit unii fără să ştie pe îngeri."

Acestea sunt cuvintele apostolului Pavel din Biblie. Nu ni se spune, "dacă ați dori sau atunci când puteți", ci este un îndemn şi o poruncă.

Nu ne naştem cu dragul acesta de a primi oaspeții ci el se dobândeşte de-a lungul vieții şi are şi o urmare a înfăptuirii ei. Este posibil să găzduim un înger al Domnului. Extraordinar!

Dar ştiți ce mi-a atras atenția cel mai mult? Faptul că a primi cu drag în casa ta pe cineva la care ții nu te face o gazdă bună ci dacă primeşti în casa ta pe cei săraci, orfani şi le faci parte din binecuvântările tale primite de la Dumnezeu, atunci eşti ospitalier.

Aşa că tu şi cu mine cum putem trăi puse deoparte şi în acest domeniu?

În primul rând haideți să nu ne propunem lucruri mărețe şi să avem pretenția să ne schimbăm peste noapte (“De mâine am decis să invit la masă în fiecare duminică pe cineva pe care nu cunosc din biserică). Poate că nu este realist. Dar poate dacă acest mesaj pe care l-am împărtăşit cu voi v-a atins inimile, vă va face să aduceți înaintea lui Dumnezeu acest lucru şi veți cere atât voința cât şi înfăptuirea lui ca măcar o dată pe lună sau la trei luni să binecuvântați cu ceea ce v-a dat Domnul pe cineva care chiar nu are.

Am descoperit că cel mai frumos moment al familiei pentru evrei era timpul în care mâncau împreună. Probabil nu se va crea din prima o astfel de legătură dar cu timpul oamenii se apropie.

Ce spuneți dragelor, începem să ne rugăm pentru asta şi Domnul să ne scoată în cale o persoană pe care s-o putem invita la noi la masă şi să îi arătăm dragostea lui Hristos? Poate că vom găzdui un înger trimis de Domnul.

Haideţi să investim împreună în această virtute creştină.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...