Pusă Deoparte.

Ultimile două cărți din seria 2021 a programului de echipare pentru slujitori. "Ucenicizarea" (Mark Dever) și "Paște Mielușeii Mei" (Ch. H. Spurgeon). Dever ne explică ce este ucenicizarea, care ar fi cadrul propice pentru a o putea practica. Spurgeon ne demontează falsele păreri cum că, un copil nu poate fi mântuit la o vârstă fragedă, că în inima lui poate exista o credință autentică. Aici am răspuns la ultimile întrebări din recenzie pentru ambele cărți. 1. Care dintre obiecțiile la adresa ucenicizării identificate de Mark Dever constitue piedici mai mari în contextul în care slujiți?  Întrucât sunt fată, îmi pot exprima părerea în ce privește investirea în viața fetelor  din biserică. Obiecția 2 și obiecția 4. Teama să nu se creadă că trebuie să asculte doar de lidera de grup mic și sfaturile și să ignore celelalte autorități. Cât și faptul că relația aceasta de ucenicizare trebuie să fie agreată de ambele părți.  2. În partea a doua a cărții sale, Dever afirmă ...

  Iubesc luna Decembrie. Iubesc iarna. Iubesc zăpada dar mai mult decât toate acestea iubesc Crăciunul. Iubesc agitația frumoasă din perioada acesta. Iubesc momentul oferirii cadourilor. Iubesc timpul de calitate petrecut în familie. Iubesc programul de la biserică de închinare, de Cuvânt, de bucurie, cercetare. Iubesc pozele anuale din jurul bradului cu oamenii pe care cu greu îi prinzi în timpul anului să colectezi amintiri. Iubesc colindele să le ascult și să colind. Iubesc Crăciunul cu zăpadă deși de ani bun nu am mai avut parte. Și aș putea continua însă trebuie să menționez că multe din lucrurile de mai sus, sunt doar niște frumoase obiceiuri. Obiceiuri împrumutate din filmele americane pe care multe dintre noi le savurăm ca pe o cană plină de cacao cu lapte fierbinte lângă sobă. Crăciunul nu este despre familii unite, despre cadouri, despre cele mai faine petreceri, despre zăpada care să apară ca prin magie, despre luminițe și decorațiuni.  Crăciunul nu este despre obic...

An de an s-au bucurat împreună de Crăciun, de timpul de calitate, de obiceiurile comunității (schimburi de cadouri, donații, împodobirea caselor, brad, petreceri cu mulți invitați, cele mai bune bucate pe masă). Dar acum, după mai bine de 2 decenii, fiica lor își ia zborul spre studii la mii de kilometri distanță. E grea despărțirea. Atât de grea încât mama fetei cu greu își abține lacrimile și durerea că va fi primul Crăciun fără ea. Soțul ei obosit de obiceiurile pe care anul trecut cheltuiseră o avere, s-a gândit că ar putea economisi jumătate din sumă, sărind peste Crăciun. Până la urmă o croazieră numai pentru ei doi nu era deloc un lucru rău.  Nimic mai neadevărat. Decizia lor avea să le devină cel mai urât coșmar. Vecinii obișnuiți cu marea lor petrecere anuală nu au putut accepta că familia aceasta le-a trădat comunitatea. Acțiunea filmului este un fir lung de comedie și întâmplări care să evidențieze atât ideea de unitate dar și lipsa de compasiune față de cei ce nu se sup...

Cât de greu este să accepți că modul în care ai privit lucrurile până acum, nu a fost nici pe departe cel corect. Cât de dificil este să recunoști „Am greșit” după ce ani la rând credeai că ești în locul care trebuie. Cât de dezamăgitor este să înțelegi abia acum că fără o schimbare reală și radicală, viața ta poate avea o turnură neprielnică.  Sunt și în viața ta principii, valori, idei auzite, înțelese și aplicate în mod greșit cu care ai crescut și ai ajuns la maturitate fără să fi înțeles cât rău ți-au adus inimii tale și apoi cât au rănit în jur? Vorbim despre principii și valori. Lucruri pozitive nu? Cum se pot transforma în lucruri distructive? Știm fiecare dintre noi că Domnul Isus a murit să ne răscumpere viețile din păcat. Știm că ne-a dat o inimă nouă, o identitate nouă, o viață nouă dar ne aflăm încă în același trup. Identitatea nouă ne spune că nu ne mai aparținem nouă însene ci aparținem lui Hristos care a plătit cu Sângele Lui să ne facă copiii ai lui Dumnezeu. Inima...

  Ai simțit și tu la un moment dat că deși te numești creștină și practici mersul la biserică, la grupul mic, la timpul de rugăciune, la diverse întâlniri de studiu și consiliere, proiecte de slujire în biserică și în afara ei... totuși toate acestea nu umplu inima ta de bucurie reală permanentă și împlinire? Fiecare avem perioade mai dificile, de alunecare când nu facem toate aceste lucruri cu toată inima ci uneori din obișnuință și să nu fim arătate cu degetul. Dar eu nu mă refer la acele perioade scurte de care Duhul Sfânt ne conștientizează și imediat ne pocăim. Mă gândesc la o perioadă din viața ta când poate nu ai reușit să te mai închegi în locul unde până nu de mult erai alipită. La acea perioadă când ai simțit un imbold să scapi de monotonia în care ai tot trăit și să schimbi ceva. Ai avut și tu astfel de momente? Poți identifica motivul care te-a făcut deodată să înțelegi că nu îți mai dorești să o iei de la capăt cu obișnuitul vieții de până atunci? Să nu te mai întorci ...