Realitatea fictivă

"Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine." (1 Corinteni 6:12)

În aparenţă multe lucruri pot fi bune, dar dacă acestea ne creează o dependenţă devin nocive inimii, minţii, şi implicit relaţiei noastre cu Dumnezeu.

Ce este o imaginaţie? Capacitatea umană de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepțiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior, sau mai simplu, o închipuire

Cum staţi la capitolul filme, în speţă seriale? Cât timp vă ocupă din timpul unei zile?

Cât de mult conlucrează acestea la a vă crea o imaginaţie despre realitate? La ce mă refer?

Dacă din fire sunteți foarte curioase ce se va întâmpla în următorul episod, cu siguranță veți dori să aflaţi cum se va desfăşura acţiunea mai departe. Şi veţi constata cu uimire că aţi rămas în faţa ecranelor ore întregi.

Iar un alt aspect pe care nu îl putem trece cu vederea este acela că dacă vă transpuneți uşor în realitatea fictivă a unui film, veți descoperi că după ce l-ați urmărit v-a marcat atât de mult încât înlocuiți cumva în mințile voastre realitatea cotidiană preferând-o pe cea din film. 

Aşa că noi cum putem trăi puse deoparte respingând această realitate fictivă? Aruncând televizorul din casă?

Ceea ce găsesc mai uşor de realizat este ca după o perioadă de genul acesta să vă luați un timp mai scurt sau mai lung de post de calculator şi/sau filme. Înlocuiți timpul acela cu ceva ce vă poate încărca mintea şi inima pozitiv, o carte de exemplu. Veţi vedea cât de mult vă poate vorbi Domnul printr-o carte la momentul potrivit.

Putem trăi puse deoparte şi în acest acest cu ajutorul Domnului.