Treceți la conținutul principal

Realitatea fictivă



"Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine." (1 Corinteni 6:12)

În aparenţă multe lucruri pot fi bune, dar dacă acestea ne creează o dependenţă devin nocive inimii, minţii, şi implicit relaţiei noastre cu Dumnezeu.

Ce este o imaginaţie? Capacitatea umană de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepțiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior, sau mai simplu, o închipuire

Cum staţi la capitolul filme, în speţă seriale? Cât timp vă ocupă din timpul unei zile?

Cât de mult conlucrează acestea la a vă crea o imaginaţie despre realitate? La ce mă refer?

Dacă din fire sunteți foarte curioase ce se va întâmpla în următorul episod, cu siguranță veți dori să aflaţi cum se va desfăşura acţiunea mai departe. Şi veţi constata cu uimire că aţi rămas în faţa ecranelor ore întregi.

Iar un alt aspect pe care nu îl putem trece cu vederea este acela că dacă vă transpuneți uşor în realitatea fictivă a unui film, veți descoperi că după ce l-ați urmărit v-a marcat atât de mult încât înlocuiți cumva în mințile voastre realitatea cotidiană preferând-o pe cea din film. 

Aşa că noi cum putem trăi puse deoparte respingând această realitate fictivă? Aruncând televizorul din casă?

Ceea ce găsesc mai uşor de realizat este ca după o perioadă de genul acesta să vă luați un timp mai scurt sau mai lung de post de calculator şi/sau filme. Înlocuiți timpul acela cu ceva ce vă poate încărca mintea şi inima pozitiv, o carte de exemplu. Veţi vedea cât de mult vă poate vorbi Domnul printr-o carte la momentul potrivit.

Putem trăi puse deoparte şi în acest acest cu ajutorul Domnului.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...